30 DE ANI CU 30 DE VEDETE RADIO: Ep10. Dan Ghiță, Radio Brașov / Puiu Leder, Radio Unu

La 30 de ani de la apariția celor două posturi de radio în Brașov, Radio Brașov și Radio Unu, publicația noastră vă prezintă, în exclusivitate, o serie de interviuri cu pionierii radioului brașovean.

Altă dată concurenți, azi mulți dintre ei prieteni și colegi, aceștia sunt oamenii pe care i-ați primit în casele voastre, care v-au dăruit cea mai frumoasă muzică și v-au ținut conectați la toate evenimentele importante ale ultimilor 30 de ani.

Pe unii dintre ei îi mai puteți auzi și azi la Radio Brașov sau alte posturi de radio și televiziune din Brașov, din România sau chiar de afară (da, avem și așa ceva). Alții s-au despărțit de radio și au ales alt drum în viață, fără a uita niciodată experiența anilor de pionierat în radio.

Azi îi avem ca invitați pe Dan Ghiță și Puiu Leder. Deși au început la posturi concurente, viața i-a adus împreună și de 20 de ani sunt prieteni și asociați.

Dan Ghiță – Radio Brașov

Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?

Amintirea cu numărul unu nu poate fi descrisă în cuvinte pentru că a fost emoție în stare pură? Nu am mai simțit asta niciodată! Totul a început cu un anunț lipit pe un stâlp, un anunț cu un pinguin mare și urât desenat pe el. Restul este poveste.

Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?

Am început în august 1993 la Radio Brașov și am tras tare până în toamna lui 2006 când am plecat pe drumul meu în calitate de acționar la Radio 21 Brașov, dar și realizator de programe în intervalul meu favorit 10.00-13.00. După ce aventura locală cu Radio 21 a luat sfârșit, undeva prin 2009 sau 2010, am încheiat orice relație cu radioul și am trecut la televiziune. Tot locală și ea: Radio Televiziunea Transilvania sau pe scurt RTT.

Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?

S-a schimbat enorm atât din punct de vedere uman cât și tehnic. Oamenii din radio au evoluat din 1993 atunci când se facea pionierat în domeniu ajungând astăzi tot un fel de pionieri, dar nu neaparat în sensul bun. Steaua radioului local a apus, fie că ne place fie că nu, iar radioul național a acaparat toată piața. Există 3-4 rețele naționale care conduc detașat atât la audiențe cât și la încasări din publicitate și cam asta este tot! End of story! Noi ne bucurăm acum de amintiri și de cei 30 de ani despre care putem povesti! Tehnic suntem în era digitalizării și asta se vede și în radio. Este mult de povestit și nu mai sunt chiar la curent.

Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?

În perioada 1993-2000 omul de la microfon era un semi-zeu, mai în glumă, mai în serios, să fii vedetă de radio local în acea perioada era o chestie. Și acum oamenii te recunosc după voce și asta este extrem de plăcut. Încet-încet aura s-a estompat ajungând să dispara. Astăzi doar câteva nume mai rezonează cu activitatea de radio și toți acești oameni lucrează la București!

Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?

Habar nu am! A oprit un tren în gara mea și l-am luat! Am muncit destul de mult în cei 16 ani de radio, dar am făcut asta cu o plăcere imensă. Nu a fost un job, deși am câștigat niște bani, a fost mai mult un hobby demn de luat în seamă!

Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați făcut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?

Un prim moment dificil a fost atunci când am plecat de la Radio Brașov la Radio 21 după 13 ani de activitate intensă și neîntreruptă! A fost extrem de greu, dar știam că trebuie să fac asta pentru că o făceam pentru mine! Am avut noroc și am luat un start bun și în viața de antreprenor. Cu multe momente de suspans, cu provocări de tot felul, dar nici nu știți ce comfortabil este sa fii propriul tău șef!

Care sunt provocările din spatele microfonului?

Cea mai mare este să știi când să taci. Apoi este important să știi ce să spui și cum să spui! În rest este o plăcere continuă!

Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Tonalitate, corectitudine, cursivitate!

Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?

Este o propozție dintr-un cântec: video kill the radio star! Nu este foarte departe de adevar. Mai sunt câteva rețele naționale care au oameni buni pe matinal și cam atât.

Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?

Nu îmi place să dau sfaturi, dar le recomand celor care simt intens o dragoste de radio să nu renunțe la visul lor! Celor care cred că pot ajunge vedete sau oameni bogați din asta, le recomand un psiholog, pe Onelia Pescaru, de exemplu.

Dan nu mai lucrează în radio, este proprietar al postului de televiziune RTT și realizator de emisiune tv.

***

Puiu Leder – Radio Unu

Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?

Aventura mea în radio a început undeva prin luna iunie a anului 1993. De vreo câteva zile prindeam pe un tuner Delia (acordat în banda est) – niște muzică faină și un anunț ,,Aici Radio Unu Brașov’’…muzica era faină, doar că se tot întrerupea. Ulterior am aflat că se faceau probe. Apoi, după vreo două zile, a apărut și un anunț de genul ,,dacă îți place muzica și vrei să faci parte din echipa Radio Unu … hai încoa’’. Așa că mi-am luat o plasă de casete și m-am prezentat pe Parcul Mic, unde își avea Radio Unu sediul. Acolo m-a întâmpinat la ușa Dragoș Ursache, care era deja ,,veteran’’ – avea câteva zile de emisie de proba – și care m-a dat pe mâna directorului Titu Mastan. După o scurtă discuție, am fost aruncat direct în groapa cu lei. Leii erau Dragoș Ursache și Adi Birt, care deja erau destul de familiarizați cu echipamentele din studio. Nu mi-a luat mult timp să mă prind ce și cum, mai ales că în perioada aia aveam și eu vreo 3-4 ani de experiență ca Dj – pe Cetate, la Clubul Steagu, prin Agrement. M-am împrietenit repede cu baieții, mai ales că le-am lăsat niște casete cu muzică ,,ultimul racnet’’ ca să o rotească prin emisie. La microfon am început să vorbesc după câteva zile, cu trac, cu bâlbe … ca la început.

Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?

Am lucrat la Radio Unu până în 1997, am ajutat și la înființarea Radio Unu Deva, apoi m-am ,,transferat’’ la Radio Contact (radio Direct). În 2003 am fost cel care a adus Radio 21 în Brașov. M-am ocupat de el până prin 2007, apoi am înființat un radio nou nouț – Radio DJ – împreună cu prietenii Dan Ghiță și Claudiu Oteleanu, timp în care am fost și Director la Antena 1 Brașov – din 2004 până în 2009. Din 2010 răspund exclusiv de Kiss FM Brașov, câțiva ani mai târziu a aparut și Magic FM, iar din 2016 am devenit și proprietar de radio – Rock FM Brașov.

Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?

S-a schimbat cam totul – de la muzică, ascultatori, tehnică, playlist, marketing, totul… Când am început să lucrez la radio, abia apărusera CD-urile – erau o rara avis. Aveam casete de 30-60 de secunde cu spoturi publicitare, pe care le potriveam cu creionul și le mixam din 2 casetofoane. Un spot de un minut și jumătate nu era ceva neobisnuit. Primul meu spot înregistrat avea vreo 3 minute. În emisie aveam casetofoane, pick-uri , magnetofoan, un cd-player și un mixer rusesc analog, cu 48 de canale (cred). Singura automatizare era satelitul de la BBC. Puneam ce muzică doream, nu ne gândeam la tipuri de audiență și formate de radio. Putea să fie cel mai nebun rock, urmat de Dan Spătaru și Modern Talking, dacă așa simțeam. Vorbeam mult doar ca să ne auzim (mamă, ce ne mai plăcea să ne auzim la radio). Ne dădeam mari că lucram la radio, eram admirați și ne plăcea asta. Eram niște copii care primiseră cea mai faină jucarie din lume.

Acum colegii mei de la Kiss/Magic/Rock au playlisturi făcute pentru vârste de audiență, de către firme americane plătite cu bani grei. Se raportează la sondaje și e tragedie când scade audiența. Au muzica încărcata pe calculator, jingles-uri (semnale de post) șmechere făcute la cele mai tari studiouri din lume, dacă vor pot face emisie de acasă remote (își înregistrează vocea și o încarcă în soft, de zici că sunt în studio), se pot asculta în podcasturi, se bat în like-uri pe online, fac transmisii live de pe/la mare, de la munte, de oriunde în lume … (prima noastră transmisie a fost din Piața Sfatului, de la Cerbul de Aur, cu o stație de emisie în spate – avea peste 20 de kile și cu o improvizație în studio – fluiera, șuiera…).

Radioul de acum 30 de ani nu mai are în comun cu cel de azi decât numele.

Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?

Nu știu cum era perceput, dar eu mă simțeam ca șefu’ statului. Mergeam gratis cu taxiul, intram la orice discotecă sau spectacol fără bilet, deseori la restaurante/baruri mi se facea cinste …. mai mare dragul. Cred că lumea vedea în noi niște vedete, deși eram niște tineri care descopereau radio-ul și care nu erau nici mai răi nici mai buni decât alții – dar s-au nimerit cumva la locul potrivit.

Cred că și azi vedetele de radio sunt apreciate, dar este deja inflație de posturi și de vedete, de toate felurile…pe de o parte e mai greu să ieși în față între atâtea mii de vedete, pe de altă parte e mai ușor cu toată expunerea online din zilele noastre. Probabil că vârfurile ies și azi în evidență (Exarhu, Buzdugan, Dobrovolschi, etc.).

Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?

Seriozitatea și consecvența.

Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați facut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?

Da, am avut un astfel de moment în 2003 când am plecat de la Radio Direct (care se transformase din Radio Contact în Kiss FM). Am simțit cumva că nu mai sunt dorit în acea echipă de către conducerea de atunci, așa că mi-am dat demisia și am vrut să ma apuc de altceva. După vreo două luni în care mi-am plâns de milă, mi-am dat două palme de mobilizare, m-am uitat în jur, am văzut o nișă liberă și am preluat în administrare o frecvență radio, pe care am adus apoi Radio 21 în Brașov. Nu mi-a dat nimeni nici o șansă – nu aveam un trust în spate, ci doar câțiva colegi și prieteni inimosi și foarte talentați. După vreo doi ani l-am ,,furat’’ de la Radio Brașov și pe prietenul Dan Ghiță, cu care deja aveam o firmă de evenimente împreună și l-am cooptat în acționariat … a fost iară, una dintre cele mai frumoase perioade de radio … restul e istorie.

Care sunt provocările din spatele microfonului?

Principala provocare este că ai vrea să vorbești mult și de multe ori fără rost. Știu că acum e cool să vii la radio și să îți povestești viața, trăirile, ce ai pățit tu în autobuz, cum a fost aseară la chef, ș.a.m.d. Acum 30 de ani provocarea era să încerci să nu obosești ascultatorul cu prea multă informație. Am avut și eu momente în care am vorbit 10-12 minute, făcând un talmeș balmeș de subiecte. Mă ascultam apoi pe banda martor și îmi dădeam palme când auzeam câte prostii îndrugasem.

Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Cu regret spun, dar nu cred ca mai sunt jurnalisti în radio, iar în tv, presa scrisă și online – au rămas foarte -foarte puțini. Jurnalismul – așa cum se învăța la școală și cum l-am prins o vreme și noi – e pe cale de dispariție. Lumea nu mai are timp să citească, să urmeze firul logic, să asculte argumente pro și contra. Acum fiecare ascultător este propriul lui gazetar/ jurnalist … toți știm, toți avem părerea noastră, toți împărtășim știri și informații cu copy paste ca și cum ar fi ale noastre … și din păcate, și jurnaliștii de la radio – din motive financiare, de personal, de epocă, de viteza informației și dintr-o sută de alte motive – nu mai au timpul fizic necesar să caute informații, să le verifice, să umble pe teren, ș.a.m.d. Redacțiile știrilor din/de radio s-au tot împuținat – dacă la Radio Unu aveam 6-7-8 reporteri/ prezentatori, la Radio Contact erau vreo 4-5, la radio 21 – 3 , iar acum – la Kiss FM / Rock FM / Magic FM – avem o singură colegă.

Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?

Radioul (privat) românesc este în trendul celui de afară: are muzică faină, are posturi de nișa, este super tehnologizat, are acces la tot ce este modern în domeniu. Încearcă să se adapteze provocarilor care urmează și care în mare măsura sunt date de conținutul on demand – Spotify, Youtube, Apple music, etc. Este greu astăzi să ții un tânăr pe o frecvență de radio dacă nu îi dai exact muzica pe care și-o dorește – când cu un click el are acces pe telefon la orice piesă din lumea asta. Plus că radio-urile încă nu și-au depășit niște constrângeri pe care le-au avut dintotdeauna – acelea de a ține pasul cu muzica tânără de o anumită factura … nu am promovat Mafia atunci când era în voga, pentra că P*** și M***, nu am promovat Paraziții tot de aia … exact asta avem și acum: uitați-vă la secvențele de la Neversea cu Gheboasă, Șatra, s.a.m.d. și o să înțelegeți exact ce spun … ori tinerii de acum sunt mult mai conectați decât cei de acum 30 de ani: atunci dacă nu dădeam Mafia pe radio, ascultau ce se difuza, sau ascultau la un chef ce voiau – acum durează exact 2 secunde să dea click pe Spotify. E foarte adevărat că și legislația este destul de … pudică, să zic așa.

Deci, ca sa concluzionez – radioul va avea șanse dacă se va reinventa și va ține pasul cu vremurile – muzica, tehnica, online-ul, etc.

Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?

Nu cred că vor mai fi chiar generații, ci eventual tineri în căutare de un job în care să îmbine plăcerea cu un mod fain de a face bani. Poate ei sunt viitorul radioului – poate vor găsi niște soluții fresh prin care radio-ul va supraviețui și se va dezvolta, ceva la care dinozaurii ca mine nu se gândesc.

Eu am încredere în ei și sunt sigur că nu o să omoare radio-ul. Cât despre viitorii jurnaliști (fie ei și de radio, ca să nu supăr breasla) – nu cred ca vor mai exista așa cum (încă) îi mai știm noi azi.

Puiu lucrează în continuare în radio – este Director la Kiss FM și Magic FM Brașov și deține postul de radio Rock FM Brașov.

Dan și Puiu sunt asociați de mai bine de 20 de ani, produc evenimente artistice – concerte, festivaluri, spectacole – și asigură logistica audio-video pentru evenimente corporate de toate felurile.

30 de ani de radio în Brașov! Un proiect BrasovStiri.ro