La 30 de ani de la apariția celor două posturi de radio în Brașov, Radio Brașov și Radio Unu, publicația noastră vă prezintă, în exclusivitate, o serie de interviuri cu pionierii radioului brașovean.
Altă dată concurenți, azi mulți dintre ei prieteni și colegi, aceștia sunt oamenii pe care i-ați primit în casele voastre, care v-au dăruit cea mai frumoasă muzică și v-au ținut conectați la toate evenimentele importante ale ultimilor 30 de ani.
Pe unii dintre ei îi mai puteți auzi și azi la Radio Brașov sau alte posturi de radio și televiziune din Brașov, din România sau chiar de afară (da, avem și așa ceva). Alții s-au despărțit de radio și au ales alt drum în viață, fără a uita niciodată experiența anilor de pionierat în radio.
Azi îi avem ca invitați pe Ionuț Costin și Florin Radu, colegi și realizatori la Radio Unu ai uneia dintre cele mai de succes emisiuni radio din anii 90 – FM Show Time.
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
Ionuț Costin: Am s-o iau de la coada întrebării spre cap. Eram acasă, la părinţi şi, brusc, intră fratele meu Dan, pe uşa camerei mele şi îmi spune ceva de genul “ai auzit? De la ora 6 emite un post local de radio, cu buletin BBC. Avem un post de radio P-R-I-V-A-T la Braşov”. A fost un moment în care mi-a stat uşor mintea-n loc 0 “stai, cum adică? Radio privat? Aşa, ca la americani?”. Mi-a spus pe ce frecvenţă să caut şi, am avut noroc că, aveam o staţie audio, făcută în România, la Bucureşti şi radioul era pe bandă est.
Mi-am pus alarma la ceas şi am aşteptat momentul istoric, cu o efervescenţă interioară care-o depăşea pe cea din Ajunul Crăciunului. A venit ora, a început emisia şi am ascultat câteva ore programul. Eram în al nouălea Cer şi, deşi poate suna uşor bombastic, simţeam ca viaţa mea are o alta nuanţă, având acum un post privat, braşovean.
Am ascultat câteva zile și observam că îmi apăruse și creştea o dorință aprigă să fac și eu emisiuni, că “pot și eu să fac, ceea ce fac ei”, așa că m-am sfătuit cu fratele meu, dacă știe pe cineva la postul de radio pe care mi-l recomandase. A fost un moment interesant, pentru că mi-a răspuns că da, dar nu ar interveni, pentru că sunt neserios și n-o sa mă țină și “o să-și pună obrazul degeaba”. Din fericire, n-a fost așa, pentru că atunci când faci ceva cu super pasiune, e imposibil să îți stea ceva în cale și să nu-ți iasă. Așa că, toată Aventura radiofonică ce a urmat, m-a ținut 15 ani și, sincer să fiu, deși au trecut ceva ani buni de când “m-am lasat de radio”, Flacăra e tot acolo și încă mai arde!
Am ajuns la Radio 1, pe la jumatatea lunii iunie 1993. Postul era deja în probe tehnice de vreo 2 săptămâni și, peste alte 2 s-a lansat oficial. Cee ace m-a plasat în categoria primilor realizatori de la un radio privat, din istoria Brașovului.
Legat de prima mea emisiune, s-a petrecut cam așa: în seara de dinaintea ei, mi-am dat seama că nu mă pot duce așa, cu mâna-n buzunar la emisie, fără să o pregătesc și mi-am luat o foaie de hârtie și mi-am trecut pe ea toate melodiile pe care voiam să le difuzez. Odată făcut “bugetul de melodii”, am luat altă foaie și le-am trecut în ordinea în care consideram atunci că vor avea cel mai mare impact. Cred că am fost primul care a folosit, ceea ce ulterior aveam să aflu că se numește – un playlist. După ce am făcut lista, am început să îmi scriu intervențiile pentru fiecare dintre ele. Așa era atunci, interveneai după fiecare melodie. Desigur, toate intervențiile erau cu “dragi prieteni”, hahaha.
Toată treaba cu playlistul și cu intervențiile mi-a luat cam toată noaptea, așa că m-am dus la culcare pe la ora 4 dimineața, la 9 trebuind să fiu live pe radio. Pentru că m-am culcat destul de târziu și am dormit foarte puțin datorită emoțiilor imense, nu am auzit alarma dimineața și m-am trezit pe la ora 9… în patul propriu. Așa că am sărit ca un resort, am luat tramvaiul 2 stații până la radio și am intrat ca furtuna în emisie, la jumătate de ora după ce ea începuse.
Îmi aduc aminte cu o mare recunoștință faptul că prima mea emisie a fost cu Cornel Ichim ca și tehnic și, la un moment dat trebuia să fac prima intervenție și stiu că, în momentul în care Cornel mi-a făcut semn să vorbesc, mi s-a vidat efectiv mintea și nici acum nu mai știu ce și cum am spus, doar am văzut că îmi face Cornel semn că am ieșit din direct, ceea ce i-a adus un tir de întrebări din partea mea, legate de “ce am spus, cum am spus, m-am bâlbâit, da’ sigur a fost totul în regula” etc. Apoi la un moment dat, am vrut să îl ajut cu munca de tehnic și, în loc să apăs pe butonul de timer de la CD, să vedem cât a mai rămas din melodie, din cauza emoțiilor am apăsat pe butomul de eject, ceea ce a generat instant o pauză lungă în emisie. A apărut imediat dl. Titu Mastan în emisie, întrebând “cine e talentatul?”, Cornel și-a dat seama că mă vă da afara dacă spune adevărul, așa că a luat fapta asupra să și mi-a oferit șansa la o carieră radio, lucru pentru care îi sunt și acum recunoscător.
Carevasazică mi-am început cariera radio cu dreptul!
Florin Radu: A început căutând pe Vlahuță pe la balcoane, o antenă parabolică pe care scria BBC. Am gasit-o și a urmat o poveste romantică plina de pasiune, dorință, ambiții și satisfacții ce a durat aproape 10 ani.
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?
Ionuț: Am început în iunie 1993 cu Radio 1, apoi în noiembrie 1996 am înființat ProFM Brașov, iar în februarie 2005 am început să emit pe Radio Brașov, spre final am prins și câteva luni pe Radio Impuls, tot din Brașov.
Florin: Radio 1, Radio 1 Alpin, ProFM, ProTv (C41).
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
Ionuț: Radical. Acum 30 de ani, radioul era cam așa: știință zero, că nu aveam acces la informații și de unde să învățăm, nu exista internet, doar radio-ul pe vremea aia era ceva de genul “antenă înfiptă direct în Pasiune”. Nu lucram pentru bani, făceam emisiuni pe orice spațiu orar ni se cerea, emiteam de pe ce aveam la îndemână – casete, viniluri, benzi de magnetofon sau magnetoscop, cu “mixerul pe chiuvetă”, derulam casete învârtindu-le cu creionul cu radiera, citeam reclame de pe cartoane scrise cu pixul etc. Eu o numesc “epoca flower-power a radioului”. Între timp au apărut calculatoarele, playlisturile, managementul muzical, apoi social media și, fiecare dintre ele a influențat decisiv radioul, astfel încât acum, radioul este un instrument multimedia, nu mai e doar radio, DJ-ul muncește minimal în emisie, pentru că îi face PC-ul majoritatea chestiunilor. Nu mai simți fiorul ăla pe care îl aveam atunci când mixam maiastru, manual, câte o melodie care începea pe beat, imediat după jingle-ul de post.
Pe scurt, radio-ul a devenit multimedia, pasiunea nu mai este aceeași ca și cea pe care o găseai atunci pe antenă, deontologia profesională a devenit putere paranormală, iar realizatorii trebuie să se conformeze politicii postului și nu mai pot pune “ce muzică vor ei” sau spune ce vor pe post, sunt vânate salarii din ce în ce mai mari, dedicarea față de postul la care emiți e mai redusă etc. În câteva cuvinte, am trecut de la Pasiune Pură și de la radio privat, la un mod de a câștiga bani și a obține faimă și un radio comercial.
Florin: Cred ca radioul a rămas la fel, s-au schimbat ascultătorii, comportamentul lor și dinamica.
Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?
Ionuț: Atunci erai, ceea ce eu numesc “God of tha Gods”. Erai super cunoscut în oraș, majoritatea brașovenilor nu doar că ascultau radio-ul, ci ÎL URMĂREAU, ceea ce spuneai pe radio avea impact, lumea ne suna, ne scria scrisori cu sacul, oamenii se implicau direct și super activ în tot ceea ce făceam, orinde aveam o acțiune cu radio-ul veneau în număr mare și îi simțeam că fac corp comun cu noi. Acum, lucrurile s-au cam blazat și “societatea” ne-a cam asfaltat pe toți, realizatori și ascultători. De exemplu, atunci când încheiam “FM Show Time” la Radio 1 și anunțam “ultima melodie”, în câteva minute apărea jos, în parcarea radio-ului cel puțin 3 taxiuri care să ne ducă acasă, deși nu le chemam noi și de multe ori colegul meu venea cu mașină, Oltcit, îmi amintesc și acum. Asta era impactul pe care îl avea radioul atunci și așa erau percepuți oamenii de radio în Brașov.
Florin: Cred că atunci toată treaba consta în feeling, ce trăiai, simțeai, și iubeai, pleca într-un mod miraculos pe undă, direct către ascultător. Acum este un computer care pune muzică, iar DJ-ul pare ușor impersonal, el oricum având o misiune extrem de grea să se “bata” cu toate rețelele sociale.
Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?
Ionuț: Hmmm, frumoasă întrebare. Prima sunt sigur că a fost și este pasiunea. Fără pasiune nu faci nimic. Apoi aș enumera, dragul de oameni, “smerenia”, că fără ea o iei razna și ajungi să te crezi Buricul Pamântului când, de fapt ești un simplu muritor care a fructificat o șansă pe care i-a oferit-o Dumnezeu. Ar mai fi și comunicativitatea, firea deschisă, spirit treaz și o minte “care fuge”. Opresc aici răspunsul că devine apologetic toată treaba, hahaha.
Florin: Pasiunea constantă pentru muzică, 7 anișori de acasă (cu gramatica aferentă) și echipă extraordinară în care erai zilnic atât de prins, încât uitai să mai pleci acasă.
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați făcut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?
Ionuț: Până în momentul în care m-am lăsat de radio, nu mi-a trecut niciodată să o fac, să renunț. Dacă iubești ceea ce faci, te gândești vreodată să renunți? Niciodată! Aproape toate reactoarele tale sunt cuplate acolo. Nu am renunțat pentru că mi-a plăcut ENORM tot ceea ce am reușit să fac și gândul meu a fost spre îmbunatățire și dezvoltare, nu spre renunțare.
Da, m-am lăsat de radio în momentul în care am simțit că nu mai pot să îmi exprim liber opiniile, ceea ce am făcut toată viața, nu doar pe radio … și m-am orientat spre o variantă ceea ce am făcut pe radio – crearea de imagine, așa că m-am ocupat de comuicare și PR, branding și management de imagine.
Florin: Primul moment de cumpănă a fost cel în care am și renunțat în 2001, când mi-am dorit altceva și am intrat în zona de business.
Care sunt provocările din spatele microfonului?
Ionuț: Cred că nu ne ajung pixelii să le enumerăm pe toate, așa că mă voi limita la doar câteva, nu neapărat în ordinea importanței lor. Spontaneitatea (chiar și atunci când ești super obosit și la limită), capacitatea să faci față, în văzul (de fapt auzul) tuturor la extrem de multe provocări și situații neprevăzute. Alte provocări sunt: gramatica deloc simplă a limbii române, tentația ticurilor verbale, talentul celorlalți realizatori, ora matinală sau nocturnă la care emiți, intervențiile stomatologice, răcelile și gripele de sezon, normele CNA, strănutul când tocmai ai deschis microfonul, aparatele sau softul nou atunci când se face un upgrade, invitații din studio, starea și empatia coechipierului tău dacă emiți în echipă, propria stare de sănătate, starea emoțională din momentul emisiei, emotivitatea și mai este cât pentru un roman-fluviu.
Florin: Sa te afli în spatele microfonului este o provocare. Mereu trebuie să n-ai cusur. Nu îți iese chiar mereu, dar important este să te străduiești mereu.
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Ionuț: Pasiune, DISCERNĂMÂNT, onestitate, asumare, responsabilitate, perfecționare continuă, profesionalism și rezistența la presiuni venite de “mai sus”.
Florin: Ca jurnalist de radio cred că trebuie “să ai mereu verbul la tine”. Convingi mult mai greu fără fotografii, video, etc.
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?
Ionuț: Sincer, în afară de EuropaFM, unde și realizatorii lor au încărunțit, ce se petrece în “radioul românesc”? E o luptă cruntă de supraviețuire financiară, pentru a număra realizatorii de radio pe care îi simți pasionați de ceea ce fac și reușesc să exceleze în domeniu nu trebuie să folosești toate degetele de la mâini, muzica este “de plastic” și super rar găsești muzică și trupe care au facut istorie, totul este îndreptat spre comercial și consum. Cere lumea “plasticării” și vedete siliconate și botoxate sau știri de latrină, le dăm ceea ce cer. Un lucru pe care “noi” îl făceam și care acum este cvasi dispărut este … educarea audienței. Urmăream să le transmitem oamenilor ceea ce acum este trufanda – VALOARE, nu plastic.
În plus, un alt lucru îngrijorător care se petrece, pe lângă plastifierea și asfaltarea mass-media este faptul că nu vine o generație solidă de oameni de presă din spate. Nu prea mai avem “cu cine”. Sigur, în cazul radioului, “să spui vorbe” la un microfon este banal, să reușești însă să transmiți ceva autentic și valoros OMULUI care te ascultă e aur curat, iar asta e cam rar, din păcate.
Cu toții ne plângem legat de halul în care a ajuns societatea și confitia ființei umane, dar evităm cu îndârjire să conștientizăm și să ne asumăm că toate acestea ni se datorează fiecăruia dintre noi și, nouă ca și oameni de presă, în special.
Florin: În radioul românesc se întâmplă acum exact ceea ce trebuie, exact ceea ce publicul cere! Viitorul cred că doar publicul îl va stabili.
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Ionuț: Cred că e una super simplu de formulat, dar enorm de greu de realizat: faceți lucrurile cu credință în Dumnezeu, iubire și super pasiune, asumare și responsabilitate față de cei care beneficiază de ele, nu vă lăsați călcați în picioare de șefi sau interese obscure, fiți recunoscători și nu vă luați “nasul la purtare” sau nu le mai faceți de loc. E de bun simț, devenit paranormal și el, știu!
Să ne-auzim cu Excepțional și vă multumesc pentru timpul, energia și atenția voastră pe care mi le-ați dăruit de-a lungul timpului și acum, citind (sper) acest interviu.
Florin: Mi-ar plăcea sa fie mult mai originali, creativi, îndrăzneți (nu tupeiști). Dacă simți că în ziua respectivă ești prost, rămâi așa fără să mai arăți și altora.
Nici Florin și nici Ionuț nu mai lucrează în radio. Florin s-a dedicat artei fotografice, iar Ionuț deține un restaurant vegan și este un talentat trainer de dezvoltare personală.
30 de ani de radio în Brașov! Un proiect BrasovStiri.ro
