30 DE ANI CU 30 DE VEDETE RADIO: Ep15. Claudiu Oțeleanu & Claudia Șerban, Radio Unu – REPORTER XX

La 30 de ani de la apariția primelor posturi de radio locale din Brașov – Radio Unu și Radio Brașov, brasovstiri.ro v-a prezentat, în exclusivitate, o serie de interviuri cu pionierii radioului brașovean.

Altă dată concurenți, azi mulți dintre ei prieteni și colegi, aceștia sunt oamenii pe care i-ați primit în casele voastre, care v-au dăruit cea mai frumoasă muzică și v-au ținut conectați la toate evenimentele importante ale ultimilor 30 de ani.

Pe unii dintre ei îi mai puteți auzi și azi la Radio Brașov sau la alte posturi de radio și televiziune din Brașov, din România sau chiar de afară (da, avem și așa ceva). Alții s-au despărțit de radio și au ales alt drum în viață, fără a uita niciodată experiența anilor de pionierat în radio.

Ne apropiem de finalul demersului nostru și azi îi avem ca invitați pe CLAUDIU OȚELEANU și CLAUDIA ȘERBAN, cei care realizau o emisiune total atipică pentru acele vremuri – REPORTER XX.

CLAUDIA ȘERBAN – RADIO UNU

Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?

Totul a început cu dorința de a lucra la un post de radio din frumosul meu oraș natal, Brașov. Pe atunci eram studentă în primul an la litere și îmi doream să lucrez la Departamentul Știri. Am lucrat timp de patru ani part-time la Radio 1 Brașov și pot spune ca a fost o experiență unică. Am cunoscut oameni frumoși, tineri entuziaști, majoritatea motivați, poate, de dorința de a-și construi o carieră în acest domeniu. Am învățat atunci ce înseamnă să mergi pe teren, să realizezi interviuri, să interacționezi cu oameni din medii diferite, să prezinți știri sau să participi la producția și montajul unei emisiuni.

Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?

Radio 1 Brașov.

Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?

Digitalizarea rapidă și noile tehnologii ITC au contribuit la evoluția rapidă a tehnicilor utilizate, iar radioul poate fi, în prezent, accesat cu ușurință de pe platformele online, ajunge la ascultători și interacționează mult mai repede cu aceștia.

Citeste și:  Acţiune de amploare pentru destructurarea unei reţele specializate în contrabanda cu ţigarete

Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?

După perioda 1989, oamenii de radio au fost deschizători de drumuri. Au învățat, uneori, fără să aibă cunoștinte specifice în acest domeniu, ce este jurnalismul, ce este important pentru ascultător, cum trebuie redactată o știre sau ce înseamnă o sursă credibilă.

Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?

Sociabilitatea, perseverența, capacitatea de a scrie, flexibilitatea, spiritul de echipă și deschiderea spre oameni.

Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați făcut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?

Radioul a fost o iubire și o experiență de tinerețe. Ulterior, am îmbrățișat altă profesie, iar la terminarea studiilor universitare am decis să urmez alt drum.

Care sunt provocările din spatele microfonului?

Emoția pe care o simți cu puțin înainte de a fi “în direct”, dorința de a face lucrurile să se desfășoare fără dificultăți și de a fi cu fiecare emisie mai profi.

Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Adevăr, profesionalism, operativitate.

Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?

În prezent, digitalizarea transformă cu ușurință modul în care ajunge mesajul la ascultător sau modul în care este perceput un mesaj de ascultător. Radioul românesc trebuie, însă, să râmână în slujba ascultătorilor săi, cu onestitate, echidistanţă, dar mai ales cu exigenţă profesională. 

Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?

Să aibă încredere în menirea lor, să fie echilibrați, consecvenți, imparțiali și  profesioniști în meseria aleasă.

Claudia nu mai lucrează în radio și s-a mutat de mai mulți ani la București.

***

CLAUDIU OȚELEANU – RADIO UNU

Foto. Claudiu Oțeleanu

Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?

Numai una? Sunt o groază! De la pauzele lungi, la deschiderea căilor de la mixer, până la lipsa aerului după primele 10 secunde de direct. Dar, acum, retrospectiv, privind cred, că experiența echipei cu care am lucrat este de departe cea mai tare experiență. 1993, vara, undeva langa ITC, într-un apartament de bloc, a început  aventura mea radiofonică, la RADIO UNU Brașov – zis și One FM (poate își mai amintesc unii). Am debutat ca știrist, alături de Claudia Șerban. Îmi vine foarte greu să îmi imaginez, acum, cum sună un buletin de știri, redactat și prezentat de Claudia Șerban și Claudiu Oteleanu. Cred că era un preludiu la emisiunile de divertisment, REPORTER XX, TOT REPORTER XX și emisiunea pentru tineri 5X4. Evident că a intrat în scenă și “mașinistul” Loti Papp, cel mai longeviv tehnic de la REPORTER XX.  A urmat TONIC FM, cu Mihaela Popa și după transformarea RADIO UNU în NAȚIONAL FM, emisiunea DRACULA, TRANZIȚIA ȘI ARDELENII. Ca să revenim la topicul întrebării: Cum a început totul? … cred că pot rezuma totul la un  singur cuvânt: intens!

Citeste și:  Avarie la o conductă de apă de pe strada Hărmanului

Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?

Radio UNU, în primul rând, Național FM, Contact, Radio 21, Deutsche Welle și vorba ardeleanului: “rău e să n-ai lucrul tău!” – Radio En-Joy, Radio Joyart  și Radio DJ (on-line).

Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?

Dramatic! Dacă în 1993, montam interviuri cu magnetofoane imense de studio și lipeam banda audio, cu scotch, într-un studio capitonat cu cofraje de ouă, a urmat apoi evoluția hardware, pe care am simțit-o pe pielea mea, de la procesoarele 486 cu 2 sau 4 gb RAM și celebrele plăci de sunet AV- 32, la calculatoare performante și softuri de emisie, care fac totul automat. Am trăit transformarea unui studio care ocupă o încăpere, două, trei, într-un computer … și atât!

Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?

Din păcate și interacțiunea cu ascultatorii, a suferit enorm. De la entuziasmul și apetitul pe care îl avea publicul brașovean pentru radio, în 1993, când ponderea programului de radio era exact interacțiunea cu ascultătorii, telefoane în direct, dedicații, comentarii – oamenii, atunci, încă își mai reglau ceasul după radio, ajungem în preajma anilor 2000, când “vorbăria” din eter, dispare. Rămân doar știrile și muzica. Știri scurte și foarte multă muzică. Apoi, a apărut Dimineața Dementă de la Radio 21, care – după mine – a schimbat totul. A început încet, încet să se reintroducă “vorbăria” în radio .… și ăsta nu e un lucru rău!

Citeste și:  Unu din cinci decese în rândul copiilor mai mici de un an din Europa și Asia Centrală, legat de poluarea aerului – UNICEF

Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?

Curiozitatea! …Asta e calitate? Cred că la 90% dintre cei care am început atunci, în 1993, acest gen de activitate, s-a manifestat și unii au rămas “curioși” în continuare, alții au părăsit breasla și alții au murit, făcând asta.

Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați făcut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?

De nenumărate ori am fost pe punctul de a renunța. Tot timpul am făcut … și altceva, dar la radio nu am putut renunța niciodată. De ce nu am renunțat? … poate fiindcă nu am găsit opiu (…la farmacie!).

Care sunt provocările din spatele microfonului?

Sunt satisfacții foarte mari, dar și dezamăgiri, pe măsură. Niciodată ceea ce te aștepți să se întâmple, nu se întâmplă. Există o variabilă care în permanență îți schimbă ordinea de zi și la care te raportezi: publicul ascultător!

Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Super – coli – fragilistic!

Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?

Eu cred că viitorul pentru radio, nu sună prea bine. Probabil se va ajunge la programe preferențiale, nișate, fără publicitate, fără conținut și probabil va fi ascultat doar în mașină.

Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?

Să nu renunțe!

Claudiu nu mai lucrează în radio, este profesor, are propriul lui blog și a scris o groază de cărți, mai mult sau mai puțin tehnice.

30 de ani de radio în Brașov! Un proiect brasovstiri.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.