Pe 30 iunie 1993, Brașovul a făcut istorie lansând prima sa stație de radio, Radio 1! Acesta a fost un moment grandios pentru oraș, marcând începutul unei noi ere de muzică, știri și divertisment pentru publicul brașovean. Imaginați-vă că sunteți una dintre primele persoane care se conectează și aude sunetul propriului post de radio al orașului! Radio 1 a devenit rapid un punct de reper iubit al comunității. Așadar, data viitoare când ascultați postul de radio preferat, amintiți-vă că totul a început cu Radio 1, chiar aici în Brașov.
Tot în anul de grație, 1993, câteva zile mai târziu – pe 4 iulie, se lansează Radio Brașov care este cel mai longeviv și cel mai iubit post de radio local din Brașov. Radio Brașov a devenit rapid un punct de reper al comunității, recunoscut pentru programul său variat, care include muzică, știri, sport și multe altele. Ascultătorii se bucură de emisiuni populare, precum „Bună dimineața, Brașov!” și „Muzica de ieri și de azi”. De-a lungul anilor, Radio Brașov a fost unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare pentru oraș, asigurându-se că oamenii sunt informați și conectați cu comunitatea lor. În plus, Radio Brașov a fost mereu implicat în evenimente și activități importante din Brașov, precum concerte, festivaluri și campanii de caritate. Este deosebit să vezi cum o stație de radio poate fi atât de importantă pentru o comunitate și să vezi cum Radio Brașov a reușit să rămână relevant și iubit de-a lungul anilor.
La 30 de ani de la apariția celor două posturi de radio în Brașov, BrasovStiri.ro vă prezintă, în exclusivitate, o serie de interviuri cu pionierii radioului brașovean.
Altă dată concurenți, azi mulți dintre ei prieteni și colegi, aceștia sunt oamenii pe care i-ați primit în casele voastre, care v-au dăruit cea mai frumoasă muzică și v-au ținut conectați la toate evenimentele importante ale ultimilor 30 de ani.
Pe unii dintre ei îi mai puteți auzi și azi la Radio Brașov sau alte posturi de radio și televiziune din Brașov, din România sau chiar de afară (da, avem și așa ceva). Alții s-au despărțit de radio și au ales alt drum în viață, fără a uita niciodată experiența anilor de pionierat în radio.
Unii dintre ei (și nu puțini, vreo zece) ne-au părăsit prematur.
În următoarele 3 săptămâni brasovstiri.ro o să vă prezinte un grupaj de interviuri cu vedetele – foste și actuale – ale radioului brașovean, sub genericul 30 de ani cu 30 de vedete radio.
FLORENTIN COZMOLICI – RADIO Brașov
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
Prin ’95-’96 Radio Brașov căuta editori-prezentatori de știri. A fost un concurs serios și…am rămas. Cât despre prima experiență în fața microfonului, m-am simțit gol într-o mănăstire de maici. Nu pot descrie altfel, emoția, rușinea, fâstâceala pe care le-am încercat în prima clipă când am vorbit la microfon, știind că mii de oameni mă ascultă. Și încă ceva: Numele meu este lung, am considerat că se termină buletinul de știri până îl rostesc, așa că am apelat la un pseudonim scurt și de impact: Florin Pop. Toate bune până aici, numai că la primele două jurnale mi-am spus Florin Pop, iar la următorul, uitasem și eram Radu Pop.
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?
Am început la Radio Plus, un concept mai soft al Radio Brașov, am continuat la Radio Brașov. Acum realizez o emisiune în direct la postul public de radio, studioul teritorial Brașov, Radio România Brașov FM.
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
Imaginați-vă că știu ce înseamnă un creion și o casetă și ce pot face împreună! Așa am început, cu casete audio, DAT-uri care erau tot un fel de casete, dar măcar aveau time-coduri, minidiscuri, CD-uri și emisie complet digital cum este astăzi. Erau vremuri nostalgice, nu făceam rabat de la calitatea sunetului, însă fără îndoială ca rapiditate a transmiterii informației, nimic nu bate tehnologia de astăzi.
Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?
Dacă din punct de vedere tehnic am evoluat cu pași mari, fără îndoială, nu același lucru îl pot spune despre relațiile sociale, despre socializare, în general. Gândiți-vă că Radio Brașov era parte activă din comunitatea orașului, a județului chiar. Mii de oameni, dacă nu zeci, veneau la concertele, activitățile organizate de Radio Brașov. Deși nu aveam WhatsUp sau mail, reușeam să ținem cumva legătura cu ascultătorii și să ne pliem pe dorințele lor. Era mai mult off line decât online, ca să înțelegeți. Acum nu mai e așa, din păcate …
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Daca nu ați renunțat de ce ați facut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?
Nu cred că este prima data când auziți expresia – radioul e ca un microb de care scapi greu. Cam așa a fost. Am 26 de ani de jurnalism, timp în care am făcut și TV, presă scrisă și online, dar la radio nu am renunțat. Au fost evident, momente în care, financiar vorbind, (pentru că în România este încă destul de greu să trăiești exclusiv din jurnalism) am spus că renunț. Mă bucur că nu am făcut-o și iată-mă mă puteți auzi, dinozaur, și azi.
Care sunt provocările din spatele microfonului?
Păi numai acelea sunt provocările: momentul în care ajungi în fața microfonului este punctul final al tuturor acțiunilor pe care le face un jurnalist: documentare, interviuri, prelucrare sunet, editare text etc. Ca să mă înțelegeți mai bine, o emisie de o oră, poate avea în spate o săptămână de muncă, în care sunt angrenați uneori, zeci de oameni. Cred că asta este frumos la Radio: munca în echipă!
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Rapiditate, creativitate, sensiblilitate
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?
Are balta pește, pe românește! Este o plajă largă de radiouri în FM-ul românesc, Slavă Domnului! E bine că e așa, de aici vine concurența constructivă. Cu o mențiune: din cauza subfinanțării și a salarizării proaste de care vorbeam, calitatea actului radiofonic scade!
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Spre deosebire de alte meserii, a fi om de radio, nici nu se fură și nici nu se moștenește. Glumind iar, aș spune că e ca ciorba de burtă: ori îți place, ori nu îți place-nu e cale de mijloc! Ca un sfat, dacă tot își găsește cineva această chemare: să nu uite niciodată că estența radioului este rapiditatea informației, chiar și în era online-ului. Nu mai stați cu informațiile în buzunar până ajungeți în redacție: intrați în direct, spuneți ce ați aflat; directul este esența radioului!
Pe Florentin îl puteți asculta în continuare la radio, el lucrând de ceva vreme la Radio România Brașov.
***
MARIANA SEBENI-COMȘA – Radio Unu
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
La noi în casă, radioul din bucătărie era fixat pe Radio 1. Emitea doar muzică, iar dj-ii mai citeau, din când în când, știri din ziarele locale și naționale. Eu lucram deja în presă, așa că atunci când Cornel Ichim și Mihaela Tatu, care realizau matinalul, au anunțat că Radio 1 caută redactori de știri, m-am și prezentat în Blocul Roland.
Copilul meu îi știa pe nume pe toți DJ-ii de la Radio și încerca să-i imite prin casă. Așa se face că atunci când am ajuns cu el la redacție și ne-am întâlnit cu Puiu Leder, Bogdan i-a trântit direct o declarație de dragoste: ”Puiu Leder, te iubesc!”
Radioul funcționa într-un apartament obișnuit. În sufragerie era emisia, în dormitor erau contabila și biroul doamnei Sanda, așa că redacției de știri îi rămăsese bucătăria. De acolo am scos pe post știri și interviuri. Scriam știrea cu pixul pe foaie, apoi potriveam caseta scoasă din reportofon pe un casetofon și o duceam în emisie cu vreo 3 minute înainte de știrile de la fix. Îi dădeam dj-ului casetele în ordine și asta era tot. Treaba funcționa unsă, chiar și fără calculatoare.
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?
În Brașov am lucrat la Radio 1, iar de acolo am aplicat pentru postul de corespondent BBC pentru Brașov. Am fost corespondent pentru radio BBC de la înființarea redacției în limba română și până la desființarea ei. Adică, 14 ani.
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
S-a tehnologizat complet. Omul din emisie a fost înlocuit cu un calculator, care poate susține postul zile, săptămâni sau chiar luni fără prezență umană. Nu comentez dacă e bine sau rău. Așa cum nu comentez nici despre calitatea știrilor, felul în care sunt prezentate etc.
Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?
Era un membru al familiei, ceva de genul ”Puiu Leder, te iubesc”. Îi recunoșteam după voce, îi așteptam, îi susțineam, ne doream să-i vedem ”în carne și oase”.
Astăzi, pe foarte puțini îi știm după nume, pe foarte puțini îi putem recunoaște atunci când sunt în emisie etc. Parcă sunt toți scoși la indigo, la imprimantă, sau pe bandă. Nimic care să emoționeze, nimic care să te facă să zâmbești, nimic de așteptat cu nerăbdare. Nu e neapărat vina lor. Ajungem înapoi la tehnologizare. Poate fi acesta motivul.
Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?
Lecțiile de dicție luate în facultate, lecturile obligatorii din timpul școlii, lipsa inhibițiilor în fața microfonului, încrederea de sine.
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Daca nu ați renunțat de ce ați facut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?
Am renunțat după 33 de ani. La radio nu aș fi renunțat, însă Radio 1 a renunțat la noi, apoi BBC a închis redacția din România. Am fost preluați, toți bbc-iștii, de Radio România Actualități, însă după 5-6 ani la postul national am renunțat de tot. Nu semăna nici pe departe cu BBC.
Care sunt provocările din spatele microfonului?
Oh, o să vorbesc de provocările de atunci. Acum nu cred că mai există. Atunci, însă, știrile se difuzau live și erau citite de pe foaie, în direct. Se întâmpla să nu îmi mai înțeleg propriul scris, așa că improvizam cu ușurință, de nu se prindea nici colegul din emisie. Uneori, însă, se schimba sensul știrii, dar o rezolvam la următorul buletin de știri. Se întâmpla să se amestece foile și să am în mână știrea de final, de obicei bună și veselă, așa că încheiam buletinul de știri mai repede, spre disperarea dj-ului, care n-avusese timp suficient să fixeze melodia de după știri. Se întâmpla să nu găsesc ziarele la ora 6.00 dimineața pentru știrile de la 7.00, așa că scriam primele știri din amintiri, din ceea ce reținusem din ziarele de ieri.
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
De dor, de drag, demult.
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul romanesc și ce șanse credeți că are în viitor?
Radioul are șanse în viitor. Chiar și robotizat, cum e acum. Nu mai e nevoie de oameni de radio, ci de playlist și servere, ceea ce e ciudat și dureros. Însă, radio va fi mereu. Eu am aplicații pe telefon pentru radio, am radio în mașină, am radio pe laptop atunci când lucrez etc. Nu se va renunța la radio încă cel puțin o generație, după părerea mea.
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Nu mai fac recomandări, pentru că trăiesc într-o cu totul altă paradigmă, una în care nu cred că vor mai fi generații viitoare de jurnaliști. Poate că nici oameni de radio nu vor mai fi. Habar n-am cum se va face radio în viitor. Sinceră să fiu, nu prea știu cum se face radio nici azi. Am înființat și condus postul de radio local Nova FM (și Nova TV) în 2005, 2006 etc și încă arăta și funcționa ca un radio. Cu oameni, reporteri, dj-i, producător de știri etc. La începutul acestui an am fost într-un post de radio care funcționa singur. Era un laptop așezat pe un birou. Punct. Ce recomandări aș mai putea să fac eu în această situație?
Mariana nu mai lucrează la Radio, însă continuă să realizeze emisiuni tv, face o dulceață de trandafiri demențială la Rose Story și pe 4 august își lansează cartea Turiști fericiți și camioane de-a latul, cu o prefață de Ion Cristoiu.
30 de ani de radio în Brașov! Un proiect BrasovStiri.ro
