La 30 de ani de la apariția celor două posturi de radio în Brașov, Radio Brașov și Radio Unu, publicația noastră vă prezintă, în exclusivitate, o serie de interviuri cu pionierii radioului brașovean.
Altă dată concurenți, azi mulți dintre ei prieteni și colegi, aceștia sunt oamenii pe care i-ați primit în casele voastre, care v-au dăruit cea mai frumoasă muzică și v-au ținut conectați la toate evenimentele importante ale ultimilor 30 de ani.
Pe unii dintre ei îi mai puteți auzi și azi la Radio Brașov sau alte posturi de radio și televiziune din Brașov, din România sau chiar de afară (da, avem și așa ceva). Alții s-au despărțit de radio și au ales alt drum în viață, fără a uita niciodată experiența anilor de pionierat în radio.
În următoarele 3 săptămâni brasovstiri.ro o să vă prezinte un grupaj de interviuri cu vedetele – foste și actuale – ale radioului brașovean, sub genericul 30 de ani cu 30 de vedete radio.
MIHAELA TATU – Radio UNU
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
Este incredibil cum, iată, capitolul Radio 1 a intrat în viața mea exact la jumătatea vârstei de acum. În 7 aprilie împlineam 30 de ani și mă simțem într-un disconfort tot mai mare în viața mea profesională. Contabilitate. Aveam în urma 11 ani. Bleh! Până într-o zi în care am auzit vorbindu-se de un post de radio particular în Brașov, post la care lucra prietena mea de-o viață, Cami Stan. Habar n-am ce-o fi fost în capul și în intuiția mea, însă mi-am dorit să spun povești copiilor. Cu toate că era o fată care avea o emisiune dedicată celor mici. Camelia m-a ajutat să ajung …
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?
N-am mai lucrat la niciun post de radio. Nici înainte și nici după. Radio 1 mi-a marcat începutul activității mele în media. Am lucrat la TVS Holding și mai apoi la ProTv Brașov și București. Însă Radio 1 rămâne marea mea iubire și locul unde m-am format pentru acest domeniu.
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
Da, s-a schimbat. Parcă nu mai are aceleși impact. Parcă nu ne mai trezim cu informațiile aflate în programul de dimineață. Sau poate e doar o părere … ?! Acasă cu siguranță nu mai ascult radioul. În taxi…, în taxi…, și în taxi. Așa e la mine. A … și la drum lung.
Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?
Era persoană importantă. Persoană publică. Formator de opinie, vedetă, ce mai. Acum? Nu mai știu. Sunt câțiva oameni de radio pe care îi admir și îi respect pentru pregătire, profesionalism, responsabilitate.
Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?
Calitățile vocale, pe care mi le-am tot șlefuit de-a lungul timpului, cultura generală, dicția, seriozitatea, și cred eu, dorința de a crea o stare de spirit bună pentru începutul de zi. Aveam impresia, sau poate că nu era doar o impresie, că buna dispoziție și cheful de muncă al celor care ascultau Radio 1, depindea de mine. De noi, și de programul pe care îl făceam. Iar când primeam și feedback pozitiv, satisfacțiile erau uriașe.
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați facut-o? Daca ați renunțat, care a fost cauza?
Nu a fost niciun moment de „cumpănă” care să mă determine să renunț la radio. Dimpotrivă, eu am tot crescut profesional în cei 4 ani cât am lucrat în radio. Anii de glorie ai postului Radio 1 Brașov. Puțin câte puțin. Motiv pentru care reprezentând Radio 1 Brașov, la concursul „Zilelor Marconi” din București, alături de alt coleg drag mie, Nicu Boitan, am obținut locul 1 pe țară, la spoturi publicitare și locul 2 pe țară, la secțiunea cea mai bună voce radiofonică feminină. Apoi aveam și o emisiune pentru copii. „Bună dimineața ochișori”. Așadar cumva cumva îmi realizasem visul.
Totuși, apăruseră posturile de televiziune locale. Altă provocare care m-a ademenit. Începuse să mă curteze ProTV Brașov, aveau nevoie de o emisiune pentru copii și nu am ratat ocazia. Așadar am schimbat radioul pe televiziune. Însă în adâncul sufletului nu am renunțat niciodată la radio. Repet, rămâne marea mea iubire, indiferent de ceea ce am făcut mai departe în viață.
Care sunt provocările din spatele microfonului?
Din perspectiva mea de atunci, femeie de 30 de ani, cu familie și responsabilități, și care venea dintr-un domeniu atât de arid precum contabilitatea, însă cu talent, potențial și dorința de a face ceea ce-mi plăcea și la ceea ce visam, provocarea cea mare a fost să mă adaptez și „updatez” colegilor mei mai tineri, care mâncau muzică pe pâine. Apoi să învăț partea tehnică, să-mi păstrez o stare de sănătate bună. Și mai era ceva. Atunci când am dat proba de voce și mi-au spus că sunt bună pentru programul de dimineață, m-am străduit, „moartă-coaptă” să fiu în formă, să am buna dispoziție pe care să le transmit ascultătorilor. Pentru că se simțeaaa … tot se simțea! Paraverbalul, energia joasă, bâlbe … Acum, după ce am studiat Comunicarea, știu ce înseamnă și cât de importanta e. De fapt la radio, mai ales în programul de dimineață, despre asta e vorba: cu o voce fără chip și muzică bună, să creezi, să generezi, să transmiți o stare de spirit. Asta a fost marea mea provocare. Dorința de a transmite emoții.
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Jurnalismul de radio în general: 1. Permanență și foarte proaspată informare. 2. Dicție. 3. Dorința de a transmite, de a se face ințeleși. Sunt Femeie. Nu pot în doar 3 cuvinte.
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți ca are în viitor?
Habar nu am. Am auzit DJ agramați, nepoliticoși, cu intervenții fără cap și coadă, care vorbeau „doar așa”. Am auzit și realizatori, mai ales dintre cei mai vechi, cărora le caut emisiunile și le urmăresc intervențiile. Ca-n mai toate domeniile, parcă au lăsat-o mai moale cu pregătirea omului de radio. Chiar nu pot să văd „dincolo de deal”. Poate și pentru că nu sunt un consumator de radio constant, iar atunci când sunt, sunt foarte selectiv.
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Motivul pentru care iubim radioul este că ne este familiar. Este cu noi oriunde. Și chiar oriunde. Este spațiul de unde ar trebui să curgă cele mai proaspete știri, clar și bine documentate. Muzica cea mai bună și potrivită cu orele zilei. Programul de radio se „infiltrează”, ne însoțește, este prietenul din umbră care ne e alături în toate momentele și spațiile. E părtaș la toate emoțiile pe care le trăiesc cei ce ascultă RADIO. De asta ar trebui să fie conștienți oamenii de radio. De relația foarte intimă pe care o au cu ascultătorii. Așadar au o responsabilitate mare. Asta înseamnă pregătire și un strop de empatie. Pentru că activitatea în radio, dacă o faci cu dedicare, nu e chiar atât de ușoară. Ca în oricare altă profesie sau meserie, trebuie să le pese!!! Să se simtă că iubesc ceea ce fac. Altfel nu merge. Radioul te trădează. Altceva nu am ce sa le spun.
Mihaela nu mai lucrează în radio. S-a mutat la Oradea, este vocea multor personaje din filmele de desene animate, dar și un coach de succes.
***
IULIAN CĂTĂLUI – Radio BRAȘOV
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
Prima oară am vrut să abordez presa scrisă, mai ales că debutasem în 1988 într-o revistă a diasporei române din Norvegia, Orizonturi Românești, cu proză anticomunistă și cronici literare, cinematografice și teatrale. În 1993, tocmai se înființase cotidianul Transilvania Expres din Brașov și eram gata să mă duc acolo să dau examen sau un test scris, dar am avut, așa o străfulgerare, o revelație, și cineva, nu spun Dumnezeu, să nu cad în misticism, vorba lui Octavian Cotescu din Operațiunea Monstrul (1976), mi-a susurat să mă îndrept spre radio, că tot am ascultat ani la rând interzisele posturi de radio Europa Liberă, Vocea Americii, BBC și Deutsche Welle, devenind un admirator al radioului. În plus, eram și profesor de istorie și cultură civică și aveam o oarecare știință a vorbirii și astfel, m-am dus pe la sfârșitul lui august 1993 la nou înființatul, de o lună și ceva, post Radio Brașov care căuta tineri jurnaliști pentru o viitoare strașnică și mirobolantă echipă radiofonică. Totodată, aflasem de la prietenii mei Corina Munteanu, Emil Cseh și Marius Savu de existența acestui post, ei îndemnându-mă să mă prezint la concurs sau examen. M-am prezentat la primul sediu al Radio Brașov de la COBCO Brașov, unde, incredibil și fantasmagoric, lucrasem în perioada 1983-1990, cu intermitențe, când se numea T.C.I. Brașov, la concurs, de fapt, un interviu, în fața unui juriu compus din trei oameni din conducerea postului: Octavian (Bebe) Florișcă, Voichița Moucha și Emil Cseh, foarte serioși și sobri atunci, de te speriai, dar simpatici, plini de umor și umani în viața mundană. Am luat interviul și am început să lucrez, mai întâi am făcut câteva emisiuni radiofonice, una muzicală, Muzica Sferelor, în care puneam muzică electronică de Vangelis, Tangerine Dream, Kraftwerk, Jean-Michel Jarre, Isao Tomita și alți corifei ai genului, comentată cu texte proprii dar și inspirate din Estetica lui Schopenhauer, de exemplu; o emisiune „culturalartistică”, Caleidoscop cultural (cu știri, analize, comentarii, cronici literare și cinematografice radio despre lumea culturală din România și din cele străinătățuri etc.); o emisiune de cronici și recenzii lterare și filmice din sfera, lumea SF-ului, intitulată Elucubrații SF și altele. Am fost și DJ și reporter și prezentator de știri, ce mai, am făcut, realizat de toate, fiind într-o primă fază în perioadă de probă vreo 3-4 luni, și în ianuarie 1994 am fost angajat cu carte de muncă. Restul e istorie sau gălăgie și nu tăcere.
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?
În afară de Radio Brașov, unde am fost redactor şi realizator de emisiuni culturale, literare, muzicale, de S.F. și de divertisment epustuflante, cum au fost cele enunțate mai înainte, D.J., reporter și prezentator de știri, am mai lucrat la Radio “Plus”, unde am realizat emisiunea politică Invitat în studioul albastru și emisiunea culturală Lumea spectacolului și la Radio “Special”, unde am creat emisiunea Cine Mix, inspirată din lumea cinematografului şi emisiunea culturală Arte Mix. Ambele erau posturi de radio din Brașov și făceau parte din trustul Mix FM ca și Radio Brașov.
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
În acești 30 de ani, radioul s-a schimbat mult, extrem de mult, poate prea mult, într-o direcție care nu mi se pare de bun augur. Cercetătorul Jason Loviglio susținea că erau voci prin anii 1920-1930 care se temeau că radioul “hipnotizează audiența care cade pradă forțelor iraționale ca fascismul, comunismul sau chiar un capitalism corupt și falimentar”. În acest caz, radioul avea o misiune clar politică și ideologică de a manipula masele, mulțimile. Jurnalista Anne O’Hare McCormick scria și ea prin 1932 în New York Times, că radioul are “un efect aproape anestezic asupra minții”. Cu efectul lui hipnotizant, radioul a reușit să schimbe lumea, inclusiv în România, după 1989, noi trecând de la radioul unic comunist dominant și hegemonic care era subordonat cenzurii aprige a PCR și Securității la zeci și sute de posturi de radio libere și independente. Deși au apărut canale noi ca televiziunea, filmul online și rețelele de socializare, radioul are în continuare adepți. În era Spotify, Apple Music și a podcast-urilor, radioul continuă să schimbe lumea subtil, așa cum a făcut-o de când se știe, cu undele lui invizibile. Pe de altă parte, și în mod negativ, în 30 de ani, la noi s-au redus numeroase posturi de radio, au fost concediați mulți jurnaliști, atât știriști cât și DJ-ii, mai există doar câțiva reporteri și ziariști de investigație. Radioul era alături de ascultătorii săi, dar după 30 de ani radioul nu mai este în această postură, servind doar intereselor politico-economice ale patronilor.
Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?
Omul de radio era perceput ca o vedetă rock, de star de cinema sau aproape ca un semizeu aflat în fața microfonului, mai ales că în România, înainte de Evenimentele din 1989 nu exista decât un singur post de radio, cel comunist, de stat. Omul de radio, chiar localo-regional, era adulat, lăudat, era recunoscut pe stradă, deși nu era vizibil, i se solicitau autografe, cum am pățit eu în librăriile brașovene „Șt. O. Iosif” și „Universitas”. Era ascultat, se ținea cont de ideile, opiniile și sfaturile lui, servind și intereselor comunitățíi. În prezent, omul de radio se află la antipodul sau la capătul celălalt al situațiunii prezentate mai sus, adicătelea nu mai este o vedetă, un star, nu mai este recunsocut pe stardă, aproape a dispărut, cel puțin la Brașov.
Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?
Cei de la Școala BBC din București, pe care am absolvit-o în 1996, spuneau că există trei calități de care are nevoie o persoană pentru a avea succes în radio: inteligența, sârguința și capacitatea de a scrie. Eu le aveam deja pe prima și pe a treia, în plus, mai dădeam dovadă de: erudiție, cultură generală foarte bună, un stil original de a vorbi și prezenta textele de radio (stilul “giulianesc”, vorba colegilor mei Dan Ghiță și Liviu Deaconu, și după porecla mea, inclusiv radiofonică, Giuliano, eu fiind admirator al artei și culturii italiene) și nu numai, curiozitate, umor aparte, documentarea, lipsa bâlbâielilor sau gângăvelilor în fața microfonului etc.
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați facut-o? Daca ați renunțat, care a fost cauza?
Au fost ceva momente de cumpănă, prin 2000, când eram amenințat cu concedierea de la Radio Brașov, deși până atunci fusesem extrem de fidel acestui post, refuzând imprudent și nesăbuit oferte de la Radio Pro FM și Radio Contact, „ambele amândouă” din Brașov, și atunci m-am interesat de plecarea sau transferul la alte posturi de radio, printre care, Radio Europa FM București, ceea ce ar fi constituit ineluctabil o lovitură senzațională, dar n-a fost să fie, ghinion, vorba unui președinte de țară. Până la urmă am ajuns la Biblioteca Județeană “George Barițiu” și, prin eforturi personale, scriitor, critic și istoric literar, eseist și membru în Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor – Filiala Brașov, am scris vreo 9 cărți de critică și istorie literară, de eseistică și de istorie, am luat câteva premii literare și, în concluzie, a fost mai bine pentru devenirea mea întru ființă, vorba lui Noica.
Care sunt provocările din spatele microfonului?
Provocările din spatele microfonului țin de faptul că jurnalistul de radio trebuie să fie tot timpul spontan, să fie pe fază, foarte atent să nu greșească, prompt, rapid, foarte bine informat, să domine situațiile de criză, să fie bun organizator, original, plin de umor, cunoscător atât de jurnalism radio cât și de muzică și stiluri muzicale de pretutindeni, naționale și universale.
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Jurnalismul de radio în trei cuvinte: originalitate, “spontantaneitate” și munca în echipă.
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți ca are în viitor?
Radioul va continua să existe, deși prezența sa în România este mult diminuată, putând deveni în cele din urmă un instrument de comunicare folosit numai în caz de urgență. Viitorul radioului este în declin, așa ca în Declinul Occidentului de Oswald Spengler, și din ce în ce mai puțini oameni îl vor utiliza, ei preferând să întrebuințeze platforme digitale, cum ar fi telefoanele mobile, care au Spotify ori Pandora; este un alt soi de radio. Cred că radioul AM/FM va dispărea încet, pas cu pas, vorba unui clasic în viață, în următorii 5-10 ani. Există în prezent Radio XM prin satelit și sunt sigur că diferite companii multinaționale vor dezvolta modalități pentru a-l “introbăga” pe telefoanele noastre personale, prin tehnologia gen Bluetooth sau de alt tip. Radioul analogic va dispărea în viitorul apropiat și va fi înlocuit inebranlabil de radioul pe Internet și consider că din ce în ce mai multe ființe umane vor asculta posturi de radio pe Internet. Pentru a nu fi mai pesimiști decât Schopenhauer, Nietzsche și Cioran la un loc, radioul trebuie să vină în întâmpinarea ineluctabilă a ascultătorului, să seteze naisbittiene megatendințe și să fie accesibil, căci timpul de ascultare s-a limitat cvasi-drastic, plaja de public, cum se spune în jargonul media, a scăzut incredibil, iar riscul cel mai mare este ca noua generație sau publicul tânăr, să nu fie și viitorul ascultător de radio. În esență, la o primă „vedenie”, noul radio va însemna: un radio digital, interactiv, mult mai accesibil, direcționat spre legătura cvasi-ombilicală cu ascultătorul, dar care își păstrează caracteristicile clasice: accesibilitatea si rolul “informativ și ambiental”. În plus, dezvoltarea gigantescă și logica Internetului ne arată inexorabil că trebuie să înțelegem dacă un produs media are vreun efect asupra publicului-frate, de aceea înțelepciunea convențională în era digitală este ca jurnaliștii și producătorii de conținut să știe acum despre oamenii care le citesc știrile sau le ascultă producțiile, în detalii mult mai intime decât în orice alt moment din istoria profesiunii de jurnalist radio. Sigur că această tendință vine la pachet cu restricții și dezbateri privind datele personale și de comportament online. Chiar și în aceste condițiuni, publicul nu dispare în neant sau în hiperspațiile galaxiei noastre ori în găurile negre, se transferă, se schimbă radical și este deschis adaptărilor de tot felul, iar pentru aceasta ar fi nevoie de gigastrategii de înțelegere a publicului, de înșurubare a noilor tehnologii de transmisie și recepție, dar în special de adaptare la tendințele configurate de serviciile de streaming, platforme, aplicații ș.a.
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Printre recomandările pe care le-aș avea pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio ar fi: știrile trebuie să fie verificate din cel puțin trei surse diferite; ele trebuie să fie la minut, deoarece știrile care sunt mai vechi de o oră pot fi deja depășite (în vreme ce în presa scrisă se preferă timpul trecut al verbelor, în emisiunile de radio se preferă timpul prezent); jurnaliștii de radio trebuie să prefere subiectele relativ simple și care pot fi comunicate simplu sau direct; potrivit BBC, radioul are patru exigențe, pe care le-aș numi “cei patru C”: corectitudine, claritate, concizie și culoare. Pe de altă parte, tot ceea ce jurnalistul de radio întreprinde trebuie să contribuie la relatarea și prezentarea unor informații exacte și bine verificate. Deși jurnalistul de radio este nevoit să respecte reguli stricte de redactare, acestea trebuie să ușureze inevitabil prezentarea exactă, precisă a unui eveniment. De asemenea, ziaristul radio nu trebuie să improvizeze în fața microfonului și să spună tâmpenii ori să facă măscări, în ambele ipostaze, de DJ și știrist, deoarece timpul de emisie este mult prea valoros pentru asemenea capricii riscante. Și nu în ultimul rând, un jurnalist de radio trebuie să aibă discernământ, calitate care se acumulează cu trecerea timpului, să înţeleagă cum merg lucrurile astfel încât să nu se lase manipulat de nimeni.
Iulian nu mai lucrează la radio. Este scriitor, eseist, critic literar și jurnalist cultural, membru al Uniunii scriitorilor filiala Brașov. Lucrează la Biblioteca Județeană din Brașov.
30 de ani de radio în Brașov! Un proiect BrasovStiri.ro
