La 30 de ani de la apariția celor două posturi de radio în Brașov, Radio Brașov și Radio Unu, publicația noastră vă prezintă, în exclusivitate, o serie de interviuri cu pionierii radioului brașovean.
Altă dată concurenți, azi mulți dintre ei prieteni și colegi, aceștia sunt oamenii pe care i-ați primit în casele voastre, care v-au dăruit cea mai frumoasă muzică și v-au ținut conectați la toate evenimentele importante ale ultimilor 30 de ani.
Pe unii dintre ei îi mai puteți auzi și azi la Radio Brașov sau alte posturi de radio și televiziune din Brașov, din România sau chiar de afară (da, avem și așa ceva). Alții s-au despărțit de radio și au ales alt drum în viață, fără a uita niciodată experiența anilor de pionierat în radio.
În următoarele 3 săptămâni brasovstiri.ro o să vă prezinte un grupaj de interviuri cu vedetele – foste și actuale – ale radioului brașovean, sub genericul 30 de ani cu 30 de vedete radio.
George Iordache – Radio Unu
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
Am ajuns la radio prin iulie 93, la vreo 2 săptămâni după ce se lansase. M-a dus acolo un prieten – Alex Pop – care avea deja o emisiune de hip-hop. M-a prezentat directorului Titu Mastan, căruia i-am spus că aș vrea să fac și eu o emisiune de rock. N-a stat pe gânduri, mi-a zis să vin miercuri pregătit cu o emisiune de jumătate de oră.
Și iată-mă miercuri, cu o pungă cu casete pregătite la secundă, și o foaie cu textul. Când m-a văzut, directorul mi-a zis să merg pe culoar și să intru pe a doua ușă pe dreapta. Credeam că acolo e vreun laborator cu tehnicieni în halate albe, care o să mă testeze și să mă evalueze. Când colo, era emisia. Puiu Leder și Dragoș Ursache erau la butoane, dezbătând ce piesă să pună în următoarele minute.
Când le-am spus că am venit cu o emisiune de rock, mi-au dat un scaun și m-au poftit la microfon. Nu-mi venea să cred că lucrurile merg așa repede, eram îngrozit. Însă a mers bine, nu m-am bâlbâit, nu m-am blocat, emisiunea a curs.
La final, m-am întors în biroul directorului. ”Cum vi s-a părut?” / ”Iartă-mă, n-am ascultat, am fost ocupat cu niște telefoane. Dar băieții ce-au zis?” / ”Au zis că a fost bine.” / ”Ok, atunci te aștept și miercurea viitoare.” Așa am început eu să lucrez la radio.
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?
Am lucrat la Radio 1 din 93 până la finalul lui 95. Apoi am făcut cursul de radiojurnalism al BBC-ului la București, după care m-am intors în Brașov și am lucrat vreo 2 luni la Radio Brașov.
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
Radioul a evoluat de la perioada romantică a anilor 90, în care puneai ce muzică aveai chef, în care discutai live despre ce te tăia capul – sigur, în limita bunului simț – până la business-ul care este azi. Un business care trebuie să facă bani, și în care alternanța dintre om și computer e bine calculată, se vorbește mai puțin, iar muzica nu iese din playlistul stabilit. Radioul a câștigat stabilitate și profesionalism, dar a pierdut din frumusețe, din romantism.
Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?
La vremea aia, fiind puține posturi de radio, oamenii care lucrau acolo erau percepuți ca interesanți, moderni, deschizători de drumuri. N-aș spune chiar vedete, dar se deschideau niște uși și se lățeau niște zâmbete când spuneai că ești de la radio.
Mi-aduc aminte că prin 94 am lucrat câteva luni la Radio Alpin, în Poiana Brașov. Nu cred că se prindea alt post acolo, așa că lumea asculta masiv. Emiteam dintr-o cameră a hotelului Alpin și primeam telefoane de la chelneri, bucătari sau recepționere care își dădeau dedicații muzicale între ei. Toți îmi mulțumeau și mă invitau la niște mici, o ciorbă de burtă, o bere…
Însă nu știa nimeni ce mutră avem noi, oamenii de radio, eram niște voci fără față.
Azi e altceva – radiourile au site, intri pe google și cauți poze cu oamenii de radio dacă ai chef, mulți din ei fac un crossover cu tv-ul, sunt mai aproape de statutul de vedetă față de ce eram noi în anii 90.
Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?
În anii 90, radioul însemna muzică. Așa că una din calitățile mele a fost disponibilitatea de a fi deschis către o varietate mare de stiluri muzicale. Sigur, pasiunea mea era rockul, și am început cu emisiune de rock, însă am facut și segmente de entertainment general, cu muzică din toate genurile și pălăvrăgeală despre vreme și vedete.
Însă o calitate mai mare, care o subsumează pe prima, ar fi curiozitatea. Nu poți să intri într-un domeniu nou și să mergi inainte dacă nu ești curios, dacă nu vrei să afli tot timpul ceva nou.
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Daca nu ați renunțat de ce ați făcut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?
Am facut 3 ani de radio fără să mă gândesc vreo clipă să renunț. Îmi plăcea prea mult ce făceam, eram ca musca la borcanul cu miere. Sigur, au fost momente de cumpănă, dar n-am vrut niciodată să renunț. Iar când am renunțat la radio, am făcut-o pentru ceva ce îmi plăcea și mai mult – creația din publicitate.
Însă radioul mi-a ramas în suflet, așa că după 25 de ani de când am vorbit ultima oară la microfon, am început să fac podcast. Era pandemie, nu aveam mare lucru de făcut, așa ca mi-am zis – ăsta e momentul. Și m-am întors la microfon cu podcastul Rock Story, în care spun povești pentru oameni mari. Rockul e doar un pretext pentru povești spectaculoase și necunoscute despre artiști sau piese cunoscute.
Nu pun muzică – spun doar povestea ei. Tu nu vrei să asculți pentru a 1000-a oară Hotel California, că o știi pe de rost, vrei să asculți povestea – cum a fost compusă, în ce context era trupa, ce fumau ăia la vrema respectivă, șamd. Dacă ți se pare interesant, caută Rock Story pe orice platformă de podcasting sau intră pe rockstory.ro, găsești acolo linkuri.
Care sunt provocările din spatele microfonului?
Trebuie sa fii organizat. Să știi ce urmărești, ce urmează, să fii atent la ce spui tu sau interlocutorul. Trebuie sa fii cu mintea acolo, că dacă visezi se simte. Ești ca la volan – nu poți să-ți iei ochii de pe drum, că ieși în decor.
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Organizare, concentrare, pasiune.
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?
E cam mare întrebarea asta, iar eu nu sunt nici vreun analist și nici Nostradamus. Încerc însa să mă aventurez într-un răspuns – bun, prost, asta e.
Radioul românesc e foarte sărac în conținut. Nu se produce decât foarte puțin conținut original. Multă muzică – de fapt, nici aia nu e foarte multă, că dacă asultți o zi întreagă auzi aceleași piese pe repeat. Însă foarte puțin conținut produs pentru ascultători. Ok, Radio Romania produce, mai produce RFI-ul, dar restul…
Conținutul original s-a mutat în zona de podcast. Și când spun podcat mă refer la ăla audio, nu la interviurile de pe youtube dintre doi comedianți care se hăhăie.
Ce șanse are radioul? Aceleași șanse pe care le are televizorul în fața youtubeului/ platformelor de streaming. Generațiile tinere nu înțeleg de ce să te uiți/ asculți un conținut stabilit de altcineva, în loc să decizi tu ce urmează. Fașă de generația noastră, care eram în stare să ascultăm un album cap-coadă (deși erau și piese mai plicticoase), ăștia mici n-au răbdare să urmărească ceva, vor să sară de la una la alta. Și atunci cred că peste ceva vreme, zona audio va fi dominată de podcasturi, respectiv de platforme de streaming gen spotify.
Iar radiourile? Nu știu, probabil o să rămână fiecare cu unul-doi angajați care se vor ocupa de promo-uri și de computere, în rest vor fi niște agregatoare de podcasturi produse independent. Poate că asta ar fi o variantă pentru ele – să facă un curatoriat de conținut pe diverse zone de interes.
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Le-aș recomanda în primul rând să fie curioși, să învețe din orice și de la oricine. Să își mărească permanent cultura generală, să citească mult, să asculte muzică din toate genurile și din toate perioadele, să fie atenți la politică, la inteligența artificială, la trenduri, la puștime.
Să fie atenți la trenduri, dar să nu se ia după ele. Până la urmă, cel mai bun motor în businessul asta e pasiunea. Ea îți dă direcția, nu trendurile.
Și le-aș mai recomanda să se gândească la ce lasă în urma lor. Ok, radioul e o chestie efemeră, ai spus vorba, a zburat. Dar în urmă rămâne ceva. Nu doar o înregistrare pe suport magnetic sau optic, dar rămâne în mod sigur ceva în mintea celor care ascultă. Poate o senzație, poate o informație, ceva.
Gândiți-vă la asta.
George nu mai lucrează în radio, dar lucrează și cu radio. S-a mutat în București și a înființat propria agenție de publicitate și realizează podcastul Rock story.
***
Claudiu Costea – Radio Brașov
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
Totul a început de la o bere. Pe bune… Eram într-un local – nu mai știu care – cu un amic, după orele de serviciu. Pierdeam timpul, vara, la o bere la halbă. La un moment dat, ne salută un prieten de-al comeseanului meu. Eu făcusem parte câteva luni din echipa Radio România Actualități, postul local care emitea din Piața Enescu, după Revoluție. Din vorbă în vorbă, aflu că Radio Brașov făcea interviuri de angajare. Am susținut un interviu la Rectorat și am fost angajat, de probă, firește. Apoi m-am prezentat la post cu un teanc de casete audio, în tura lui Călin Popeangă. Am început să prezentăm amândoi melodii mai vechi și mai noi și uite așa, am rămas la microfon și la butoane…
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?
Au fost în ordine: Radio Brașov, Radio Unu, Radio Contact, Radio Plus, Radio Special, Radio Impuls și în fine, postul meu de radio online, Doctor FM.
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
Radioul s-a schimbat foarte mult în rău. Nimeni nu mai are pasiune în ceea ce face, totul e șablonat, atât din punct de vedere al muzicii, cât și al modului în care se face animația. Cel mai dureros este că, din lipsă de idei, mai toți apelează la mesajele trimise de ascultători pe Whatsapp, căci altceva nu știu să spună la radio. Nimeni nu mai face o animație dezinvoltă, care să te binedispună sau să te ”ridice de pe scaun”… În plus, pe noi ne ajuta mult muzica din acele vremuri. Muzica anilor 80-90-2000 pe care o difuzam eram mult mai plăcută, mai melodioasă, mai dansabilă.
Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?
Eu zic că nu s-a schimbat mai nimic. Suntem apreciați și noi, cei mai ”bătrâni” și cei de acum. Dar toți ne spun că radioul de acum 30 de ani era mai fain ca cel de acum.
Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?
Pe vremea aceea mă ocupam mult de muzică. Aveam sute de viniluri, casete și benzi de magnetofon. Eram nebun după muzică și riscam mult ascultând Radio Europa Liberă pentru a-mi lua informații. Apoi, a contat mult faptul că am învățat bine limba engleză și mă puteam exprima fluent în prezentarea și traducerea melodiilor. Și mai aveam și un pic de simț al umorului…).
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați facut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?
Nu am vrut să renunț, ca dovadă că mi-am deschis un post pe Internet. Însă radioul a trecut pe locul doi din cauza obligațiilor care au apărut odată cu întemeierea familiei. Mi-ar fi consumat mult timp și energie și trebuia să am rezerve și pentru cei de-acasă. M-aș întoarce oricând în radio, numai să-l pot face așa cum îl făceam acum 30 de ani.
Care sunt provocările din spatele microfonului?
Trebuie să fii conștient că atunci când pornești microfonul, cuvintele tale au o mare însemnătate, un mare impact. Nu e ca o discuție obișnuită, de acasă sau de la o întâlnire cu prietenii. Cuvintele trebuiesc măsurate și bine alese. În plus, trebuie să ai grijă ca din punct de vedere tehnic să-ți alegi bine momentele în care intri pe post, fondul, melodia, Jingle-ul… E nevoie de un pic de concentrare.
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Pasiune, plăcere, pricepere. Trei de ”P”:
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?
În momentul de față, toate radiourile din România sunt reprezentate de oameni blazați în intervenții. Până nu va apărea un patronat care să ofere tinerilor talentați șansa de a intra la microfon și să facă radio așa cum vor ei, pentru cei ca ei, nimic nu se va schimba.
Audiențele vor scădea și vom asculta posturile de radio online sau dinafara țării. Radioul trebuie să aducă informații și bună dispoziție, nu știri culese de pe Internet și pe care le asculți pe toate frecvențele.
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Mai mult dinamism, mai multă pasiune, mai multă libertate. Să ceară să fie lăsați să facă radio așa cum vor, așa cum simt. Patronatele se uită la cei de pe primele locuri în audiențe și le spun angajaților ”Uite, ăștia sunt ascultați și așa trebuie să facem și noi!” Eu spun că nu, se poate câștiga o mult mai mare audiență cu un post de radio vesel, dezinvolt, cu oameni care știu să transmită bucuria de a trăi.
Claudiu mai pune muzică din când în când la postul sau online DoctorFM și are propria sa agenție de publicitate radio.
30 de ani de radio în Brașov! Un proiect BrasovStiri.ro
