Acesta este un rezumat al declarațiilor făcute de Kelly T. Clements, adjunctul Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați – căruia îi pot fi atribuite citatele – la briefingul de presă de astăzi de la Palais des Nations din Geneva.
***
Pe măsură ce ne apropiem de pragul sinistru de 1000 de zile de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Federația Rusă, săptămâna viitoare, nevoile populației civile cresc pe fondul atacurilor intense și al unui nou sezon de iarnă istovitor.
Distrugerea infrastructurii energetice de către Rusia a dus la o pierdere de 65 % din capacitatea de generare a energiei în ultimele luni, iar atacurile continuă, provocând întreruperi în aprovizionarea cu energie electrică, încălzire și apă.
În timpul vizitei mele din Ucraina de săptămâna trecută, am văzut că impactul emoțional pe care războiul îl are asupra unor oameni nevinovați este evident; atacurile intense asupra infrastructurii critice și a amplasamentelor civile, precum și avertizările constante de raid aerian, afectează grav sănătatea fizică și psihică a populației.
Din august 2024 și până în prezent, aproximativ 170.000 de persoane au fost nevoite să își părăsească locuințele din estul țării, o mare parte dintre acestea fiind evacuate din zonele afectate de ostilități, alăturându-se celor aproape 4 milioane de persoane care sunt în continuare strămutate în Ucraina și celor 6,7 milioane care au căutat refugiu în afara țării. Aceste cifre includ și 400.000 de noi refugiați care au trecut granița în Europa de la începutul anului 2024 și până în luna august a acestui an, pentru a căuta un spațiu sigur, feriți de război și de bombe.
În Harkiv, una dintre cele mai afectate regiuni ale țării, exploziile răsunau în fundal în timp ce vizitam un centru de adăpost susținut de UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați. Acolo, am întâlnit-o pe Svitlana, o femeie în vârstă de 65 de ani al cărei apartament fusese distrus de o bombă în urmă cu câteva săptămâni. Determinarea ei a fost o dovadă puternică a rezilienței de care poporul ucrainean dă dovadă, chiar și atunci când războiului le afectează viața de zi cu zi.
Uzhhorod, aflat în apropierea granițelor cu Ungaria și Slovacia, a fost ferit până în prezent de atacuri directe însă, zona găzduiește sute de mii de persoane strămutate, iar capacitatea sa de a găzdui un număr mai mare de persoane, în special persoane cu nevoi specifice, este din ce în ce mai limitată.
Nenumărați copii își continuă studiile online, pierzând șansa de a avea interacțiuni sociale și de a trăi experiența orelor de curs. În regiuni precum Kharkiv, copiii învață în adăposturi subterane pentru a evita raidurile aeriene care sunt frecvente și tulburătoare. Aceste școli „metropolitane” nu au lumină naturală și nici locuri de joacă.
Vizita a coincis cu prima ninsoare a acestui sezon, un memento puternic al greutăților care se prefigurează pe măsură ce războiul intră în cea de-a treia iarnă consecutivă. Este nevoie ca mult mai multe lucruri să fie făcute pentru a-i ajuta pe civili să supraviețuiască în lunile următoare, deoarece instalațiile energetice și alte structuri civile continuă să fie afectate. Acum nu este momentul ca partenerii să renunțe la sprijinul oferit.
Apelul făcut de UNHCR ca răspuns la nevoile umanitare ale persoanelor afectate de război, a celor strămutate din Ucraina și ale refugiaților aflați în regiune, vizează suma de 1 miliard de dolari pe anul 2024 și este finanțat în proporție de puțin peste 50%.
Printre ruinele războiului, sunt însă și câteva semne de speranță.
Colaborarea noastră cu guvernul Ucrainei este puternică pe toate planurile, permițându-ne să oferim sprijin și să răspundem nevoilor umanitare și să susținem eforturile de reconstrucție din întreaga țară. Guvernul a gestionat eforturile umanitare și de redresare cu o rapiditate impresionantă. Echipele locale de intervenție îndepărtează rapid molozul și baricadează zonele atacate, demonstrând puterea și determinarea Ucrainei.
Colaborând îndeaproape cu ONU și ONG-urile partenere, UNHCR s-a adaptat rapid la mediul volatil al Ucrainei – precum și la amploarea și ritmul situației de urgență – combinând ajutorul de urgență cu eforturile de recuperare pe termen lung. Încă de la început, ne-am concentrat asupra soluțiilor și am pilotat noi abordări, cum ar fi asistența financiară de urgență, intervenții privind cazarea și microgranturi menite să ajute oamenii să își recapete independența, chiar dacă războiul continuă.
Pentru unii, reziliența s-a transformat în noi inițiative. Olena, o mamă din Kharkiv, a deschis o afacere, o spălătorie auto, cu sprijinul UNHCR, ceea ce a oferit stabilitate familiei sale. Inna, o altă femeie strămutată forțat, a deschis o croitorie în Zakarpattia, instruind femeile de etnie romă din zonă și a stabilit astfel relații strânse cu comunitatea și a reușit să împărtășească cu alții abilitățile sale. În regiunea Kiev, Liudmila și-a reconstruit casa cu ajutorul UNHCR după ce aceasta a fost distrusă. Își reconstruiește viața – și acum crește gâște – zâmbind în ciuda durerii.
Lucrătorii umanitari din Ucraina sunt exemplari. Mulți dintre colegii noștri din țară sunt ei înșiși strămutați, confruntându-se cu greutăți personale și cu angajamentul lor de a-i ajuta pe alții. Sunt loviți de anxietate, depresie și traume secundare, dar continuă să fie rezistenți, curajoși și dedicați.
Niciunul dintre progresele înregistrate nu ar fi posibil fără sprijinul generos al donatorilor publici și privați ai UNHCR. Parteneriatele pe care le-am construit de-a lungul a trei decenii în Ucraina sunt esențiale. Împreună putem produce o schimbare.
