Cu toate că e o prevedere cuprinsă în Statutul elevului și un drept pe care elevii români îl au, cei mai mulți dintre elevi nu au acordat feedback cadrelor didactice, motivând fie că demersul nu este necesar, fie că opinia lor oricum nu va fi luată în considerare. Doar 2 din 10 elevi afirmă că au discutat cu un cadru didactic despre rezultatele feedbackului oferit, iar dintre aceștia, aproape 70% spun că sugestiile le-au fost luate în considerare în mică măsură sau deloc, arată rezultatele unui studiu Salvați Copiii România.
Feedbackul este anonim și se colectează de la elevii înscriși în clasele din învățământul gimnazial, profesional și liceal. Cadrele didactice primesc feedback doar de la elevii claselor unde sunt încadrate. Astfel, elevii pot evalua cât sunt de motivați la lecții, dacă profesorul folosește tehnologii digitale și dacă opinia lor este încurajată.
Astfel, există un formular semestrial anonim, care ar trebui, conform Statutului Elevului, completat de către elevi cu privire la fiecare profesor. Fișele completate ar trebui colectate apoi de diriginte, care le analizează și transmite rezultatele agregate, în termen de 10 zile, către cadrele didactice vizate.
Raportul final nu este analizat de terțe persoane, astfel că inspectoratele nu se implică și nu se iau măsuri, dacă rezultatele sunt îngrijorătoare în legătură cu un profesor.
Alte date din studiu:
- 66% dintre copii afirmă că au fost informați cu privire la posibilitatea de a acorda feedback profesorilor, însă doar 47% știu că există o metodologie care reglementează acest lucru. Nivelul minim îl întâlnim în cazul elevilor din București, unde 30% răspund afirmativ, întrebați dacă au auzit de metodologia de feedback.
- 43% dintre elevi au acordat feedback cadrelor didactice, dintre aceștia aproximativ două treimi au făcut acest lucru completând un chestionar, iar în cazul altor 16% dintre cei care au completat, chestionarul nu era anonim. Extrapolând, din 100 de elevi, doar 43 acordă feedback și aproximativ 24 conform metodologiei.
- Dintre elevii care știau că pot oferi feedback, dar nu au făcut acest lucru, cei mai mulți motivează alegerea spunând că demersul nu este necesar sau că opinia nu le va fi luată în seamă (aprox. 4 din 10 respondenți).
- Doar 2 din 10 elevi afirmă că au discutat cu un cadru didactic despre rezultatele feedbackului oferit. Dintre aceștia, aproape 70% spun că opiniile / sugestiile le-au fost luate în considerare în mică măsură sau deloc.
- 8% dintre elevi spun că au fost sancționați ca urmare a oferirii de feedback, principalele sancțiuni fiind note mai scăzute sau avertizarea verbală.
- Deși 75% dintre elevi știu de existența unei asociații / consiliu a elevilor în școala în care învață, peste 80% dintre aceștia nu au apelat niciodată la această asociație.
Participarea copiilor la deciziile care îi privesc
“Una dintre marile lacune ale sistemului românesc de educație este lipsa participării reale a copiilor în deciziile care îi privesc direct. Deși legislația prevede că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze, această prevedere este contrazisă, de exemplu, de excluderea copiilor din consiliile de administrație ale școlilor până la împlinirea vârstei de 18 ani. Această abordare contravine art. 12 din Convenția ONU privind Drepturile Copilului, care cere ca opinia copilului să fie ascultată și luată în considerare”, a argumentat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.
Unul dintre indicatorii crizei educaționale actuale este pierderea încrederii tinerei generații în sistemul educațional românesc și, implicit, în viitorul țării. Peste jumătate (55,1%) dintre elevii de gimnaziu și liceu își doresc să părăsească țara, iar o treime intenționează să își continue studiile în străinătate, arată un studiu al organizației.
Această tendință reflectă o scădere dramatică a încrederii în relevanța educației primite – doar o treime dintre elevi mai consideră că școala îi ajută să își dezvolte pasiunile și interesele și o proporție similară sunt de părere că ceea ce învață la școală le va fi de folos în viitor, comparativ cu două treimi în 2013.
Despre Salvați Copiii România
De 35 de ani, Salvați Copiii România construiește programe sociale, politici publice și practici solide în beneficiul copilului din România. Expertiza și complexitatea proiectelor la nivel național fac din organizație o instituție socială esențială, al cărei rol este medierea între societate și autoritatea publică, în beneficiul copilului. În cele peste trei decenii de activitate, Salvați Copiii a intervenit activ în societate, identificând soluții concrete pentru protejarea și sprijinirea copiilor vulnerabili, și a militat, în același timp, pentru o colaborare viabilă cu autoritățile decidente, pentru asigurarea interesului superior al copilului. Salvați Copiii și-a asumat rolul de supraveghere vigilentă a autorităților publice, în așa fel încât acestea să implementeze politici publice de durată care să corecteze cauzele care duc la vulnerabilizarea copiilor. Totodată, organizația a reușit să creeze rețele active de solidaritate, prin încurajarea responsabilității sociale a companiilor și a societății, în sens larg. În calitate de membru al Save the Children, cea mai mare organizație independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri și desfășoară programe în 108 țări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a obține progrese importante privind modul în care copiii sunt tratați și producerea schimbărilor imediate și de durată în viața acestora. Peste 4.150.000 de copii au fost implicați în programele și campaniile Organizației Salvați Copiii.
