Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a stabilit luni, 9 martie 2026, că termenul de prescripție de 3 ani pentru compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate începe să curgă de la încetarea contractului de muncă.
Decizia vine ca urmare a unui litigiu inițiat de un fost procuror care a solicitat compensarea în bani pentru 146 de zile de concediu neefectuat, acumulate pe parcursul a peste 10 ani de muncă.
Punctele esențiale ale deciziei ICCJ:
- Zilele de concediu neefectuate din perioada legală de report de 18 luni trebuie acordate în natură, conform Codului muncii.
- Dreptul la compensare în bani există doar dacă angajatorul nu a oferit efectiv posibilitatea efectuării concediului.
- Dacă angajatul a refuzat să-și ia concediul anual oferit, compensarea nu se acordă.
- Prescripția de 3 ani începe să curgă de la încetarea raportului de muncă, nu de la data la care concediul era inițial datorat.
Astfel, concediul anual rămâne un drept acordat „în natură”, iar compensarea în bani este excepțională, aplicabilă exclusiv la încetarea contractului. Pentru zilele neefectuate în intervalul de 18 luni, angajatul poate beneficia în continuare de acestea „în natură”.
ICCJ a reamintit și interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 2022, potrivit căreia un lucrător nu poate pierde dreptul la concediu plătit din cauza prescripției, dacă angajatorul nu i-a oferit posibilitatea efectivă de a-l efectua.
Prin această clarificare, ICCJ oferă certitudine juridică angajaților și angajatorilor privind modul în care se aplică compensarea zilelor de concediu și termenul de prescripție aferent.
