Alimentația echilibrată, mișcarea și evitarea obiceiurilor nocive pot contribui la o viață mai sănătoasă, însă nu garantează atingerea vârstei de 100 de ani. Cercetătorii atrag atenția că longevitatea este influențată de numeroși factori, iar moștenirea genetică poate avea un rol deosebit de important în cazul persoanelor care ajung la vârste excepționale.
Potrivit unei analize publicate de TVR Info, pe baza unui articol din The New York Times, specialiștii în studiul îmbătrânirii demontează șase mituri frecvente despre prelungirea vieții, într-o perioadă în care suplimentele și metodele anti-îmbătrânire sunt promovate intens pe rețelele sociale.
Una dintre cele mai importante concluzii este că obiectivul cercetării longevității nu este neapărat prelungirea vieții, ci creșterea numărului de ani trăiți în stare bună de sănătate. Oamenii pot ajunge să trăiască mai mult fără ca acest lucru să însemne automat și mai puțini ani petrecuți cu boli cronice sau dizabilități.
Un alt mit privește eficiența suplimentelor și a tratamentelor promovate pentru încetinirea îmbătrânirii. Cercetătorii susțin că nu există dovezi clinice concludente că produsele populare precum resveratrolul, NAD+ sau anumite peptide prelungesc viața oamenilor sănătoși. Unele substanțe au avut rezultate promițătoare în experimente pe animale, dar acestea nu pot fi extrapolate automat la oameni. Mai mult, administrarea hormonului de creștere în scopuri anti-îmbătrânire poate provoca efecte adverse.
Specialiștii analizează și diferențele dintre femei și bărbați. Deși femeile trăiesc, în medie, mai mult, acest avantaj nu înseamnă neapărat că beneficiază și de mai mulți ani fără probleme de sănătate. Afecțiuni precum artrita, bolile autoimune și Alzheimer pot afecta semnificativ calitatea vieții la vârste înaintate.
Nici pierderea în greutate nu este întotdeauna benefică, în special după 65 de ani. Unele cercetări au identificat o asociere între slăbirea la vârste înaintate și un risc mai mare de mortalitate. Specialiștii avertizează că pierderea kilogramelor poate fi însoțită de reducerea masei musculare și osoase. Aceste rezultate nu demonstrează că slăbirea provoacă decesul, iar deciziile privind greutatea corporală trebuie individualizate medical.
În privința atingerii vârstei de 100 de ani, cercetările sugerează că genetica poate avea o contribuție considerabilă, mai ales în cazul persoanelor care depășesc 95 de ani. Unele studii au constatat că oamenii cu longevitate excepțională nu au avut neapărat obiceiuri mai sănătoase decât cei care au trăit mai puțin.
Concluzia specialiștilor este că nu există o rețetă universală pentru a trăi 100 de ani. Un stil de viață echilibrat rămâne important pentru reducerea riscului de îmbolnăvire și menținerea sănătății, însă durata vieții depinde și de factori genetici, biologici și de mediu, pe care oamenii nu îi pot controla în totalitate.
