Joi seara, Teatrul „Stela Popescu” din București a prezentat pe scena Teatrului „Sică Alexandrescu” piesa Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist, în traducerea, adaptarea și regia lui Gelu Colceag! Piesa lui Kleist din 1806 e considerată una dintre cele mai bune comedii germane, dar și una dintre cele mai amare. La prima vedere, o farsă țărănească; în profunzime, un proces al puterii. Kleist a scris-o după ce a văzut un tablou al pictorului olandez Bruegel, cu un ulcior spart. A făcut din el cea mai necruțătoare satiră despre cum justiția se sparge totdeauna în același loc: acolo unde omul care trebuie să o împartă e și cel care o încalcă.
Piesa a fost prezentată în cadrul celei de-a XIII-a ediții a Săptămânii comediei de la Brașov! Un eveniment organizat de către Ministerul Culturii, Centrul Cultural Apollonia, Primăria Municipiului Brașov, Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov și Asociația AS CULT Brașov!
Spectacolul, departe de a fi o comedie, reprezintă o invitație de a privi dincolo de fațadele instituționale, unde „autoritățile” ascund grave fisuri morale. Și aici totul este legat de faptul că judecătorul este, de fapt, infractorul, care în final este prins în capcana propriei funcții! Piesa o putem încadra în genul comediei de moravuri, în care justiția se judecă pe sine și care invită, de fapt, la un râs inteligent și amar, dezvăluind derapajele unei lumi în care justiția devine o simplă piesă de decor și cât de greu este să rămâi integru atunci când societatea este, prin definiție, „defectă”!
Subiectul este, în aparență, foarte simplu! Într-un sat olandez, o femeie, doamna Marthe, îl acuză pe Ruprecht că i-a spart fiicei sale, Eve, un ulcior de mare preț. Judecătorul satului este Adam — corupt, mincinos, șantajist —, care încearcă să mușamalizeze cazul pentru că, de fapt, el însuși e vinovatul. A venit noaptea la Eve și, fugind, a spart ulciorul. Fiecare minciună a lui Adam e tot mai penibilă.
Kleist construiește piesa ca un anti-Oedip. În Oedip, judecătorul află la final că el e criminalul. Aici, spectatorul știe de la început cine este autorul, iar sosirea inspectorului Walter devine singurul moment de justiție corectă! Întreaga tensiune e: cum va reuși Adam să se scoată? Ulciorul nu este un simplu obiect. Este, de fapt, metafora virginității lui Eve, a dreptății, a adevărului fragil care oricum se sparge sub presiunea puterii. Adam (nume generic pentru personal — brașovenii știu de ce!) este prototipul funcționarului român de azi!
Piesa are un decor simplu, vechi și prăfuit, foarte bine construit de Ioana Pashca, iar luminile sunt semnate de Marian Iancu! Are nevoie de un scaun de judecător prea mare pentru omul mic care stă pe el, o latrină și un birou vechi la care stă judecătorul! Dar să lăsăm juriul să decidă duminică seara: cel mai bun spectacol, cel mai bun actor, cea mai bună regie, cea mai bună scenografie! Să câștige cei mai buni!
Autor: Prof. Dr. Valentin Muntean
