Rolul traducătorului literar într-o perioadă în care inteligența artificială poate genera rapid texte în numeroase limbi a fost analizat luni, 9 noiembrie 2026, în cadrul dezbaterii „Traducere fără AI”, organizată la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București. Participanții au discutat despre diferențele dintre traducerea automată și interpretarea artistică a unui text literar.
Potrivit Agerpres, evenimentul a avut în centrul discuțiilor volumele „Virago” și „Hombres”, de Paul Verlaine, traduse în limba română de Iana Maravis.
Directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare, Mireille Rădoi, a atras atenția asupra faptului că dezvoltarea instrumentelor de traducere automată ridică întrebări privind rolul traducătorilor, al creatorilor și al instituțiilor culturale.
În opinia sa, traducerea literară presupune mai mult decât identificarea unor echivalente între cuvinte. Traducătorul trebuie să înțeleagă întregul text, să interpreteze intențiile autorului și să aleagă formulări care păstrează nuanțele și expresivitatea originalului.
Scriitorul Călin Andrei Mihăilescu a exprimat, la rândul său, rezerve față de utilizarea inteligenței artificiale în interpretarea poeziei, considerând că experiența umană și dimensiunea artistică nu pot fi reduse la identificarea unor tipare statistice.
Traducătoarea Iana Maravis a explicat că a ales să realizeze propriile versiuni ale textelor lui Verlaine deoarece a dorit o exprimare mai muzicală și mai nuanțată decât cea întâlnită în traducerile existente.
Dezbaterea a evidențiat opinii privind limitele inteligenței artificiale în literatură, fără a demonstra că aceste instrumente nu pot fi utile în alte etape ale procesului editorial. Discuția rămâne relevantă pentru traducători, scriitori, editori și cititori, într-un moment în care tehnologia influențează tot mai mult producția și circulația textelor.
