Deputații juriști au ajuns joi după-amiază la un acord privind varianta de lege a carantinării care va fi votată în această seară în plenul Camerei Deputaților. În acest moment România se află într-un vid legislativ în sensul că autoritățile nu pot carantina și/sau izola persoanele bolnave sau suspecte de infecție cu virusul COVID-19 pentru că CCR a constatat că metoda folosită până acum de Guvern era neconstituțională, potrivit stiripesurse.
Iată principalele prevederi ale legii care urmează să intre la vot final în Camera Deputaților și apoi în Senat:
Lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic și biologic
1. Legea se aplică în toate situaţiile de risc epidemiologie şi biologic, pentru prevenirea introducerii şi limitarea răspândirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul naţional, nu doar în cazul COVID-19.
2. Carantina = separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent patogen, de alte persoane, în spaţii special desemnate de către autorităţi, la domiciliu sau în locaţia declarată de către persoana carantinată stabilita prin decizie motivată a Direcției de Sănătate Publică pentru fiecare persoană identificată, decizie care va conține mențiuni cu privire la data si emitentul actului, numele si datele persoanei carantinate, durata măsurii si calea de atac prevăzută de lege.
3. Se poate introduce o „carantină zonală” = Separarea fizică a persoanelor şi activităţilor, inclusiv limitarea circulaţiei, dintr-un perimetru afectat de o boala infectocontagioasă, de perimetrele învecinate, astfel încât să se prevină răspândirea infecţiei sau contaminării în afara acestui perimetru.
4. Izolarea este separarea fizică a persoanelor afectate de o boala infectocontagioasă sau a persoanelor purtătoare ale unui agent patogen, la domiciliu sau într-o unitate sanitară, în vederea monitorizării stării de sănătate și aplicării unui tratament pe baza consimțământului persoanelor si numai daca acest tratament se impune, în scopul vindecării și reducerii gradului de contagiozitate.
5. Persoana suspectă este persoana care provine din zona în care există epidemie, risc epidemiologic, cu un agent patogen, pe perioada de incubație, în baza dovezilor științifice sau persoana care a intrat în contact direct cu o persoană infectată, sau bunuri contaminate cu agentul patogen, până la trecerea perioadei de incubație sau apariția semnelor sau simptomatologiei clinice sau paraclinice a bolii.
6. Carantina în spaţii special desemnate de către autorităţile competente se realizează în următoarele situaţii:
- a) în situaţia în care persoanele pentru care se instituie măsura de carantina declară că nu îşi pot asigura condiţiile de separarea fizică la domiciliu sau locaţia declarată.
- b) în situaţia nerespectării măsurii de carantina la domiciliu sau în locaţia declarată.
7. Cheltuielile ocazionate de carantina în spaţiile special desemnate pentru situaţiile prevăzute la alin (3) se suporta din bugetul Ministerului Sănătăţii, aprobat cu această destinaţie. Persoanele care nu au respectat măsura de carantina la domiciliu sau în locaţia declarată au obligaţia de a suporta cheltuielile carantinării în spaţiile special desemnate. Cheltuielile ocazionate cu carantinarea se suportă de către Ministerul Sănătăţii, din bugetul aprobat cu această destinaţie şi se recuperează de la persoanele obligate a le suporta.
8. Situaţiile de risc epidemiologie si biologic pentru care se instituie carantina sunt următoarele:
- a) epidemie declarata prin ordin al Ministrului Sănătăţii;
- b) urgenţa de sănătate publica de importanta internaţionala, certificată prin hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență, în baza declarației Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii;
- c) pandemie declarată de Organizaţia Mondiale a Sănătăţii și certificată prin Comitetul Național pentru Situații de Urgență
- d) în caz de risc biologic sau epidemiologic iminent identificat şi constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau de către instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii
9. Dacă într-un caz individual, un medic constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, acesta poate decide izolarea persoanei în unitatea sanitară şi informează direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, pentru maxim 24 de ore.10. Carantina persoanelor în spații special desemnate, la domiciliu sau la o locație declarată se instituie pe baza datelor științifice oficiale, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent patogen, care:a) sosesc din zone în care riscul epidemiologie este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu;b) au venit în contact direct cu persoane confirmate cu o boala infectocontagioasă.11. Pentru persoanele asimptomatice, purtatoare de agent patogen, izolarea se va realiza la domiciliu sau locatia declarată, cu exceptia situatiilor in care, pe baza datelor stiintifice oficiale referitoare la tipul agentului patogen, calea de transmitere, si rata de transmisibilitate, se impune izolarea acestor persoane in unitatile sanitare, prevăzute prin hotărâre a Guvernului. Prin excepţie de la această regulă, în situaţia în care, într-un caz individual, un medic constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, acesta poate decide carantinarea persoanei în unitatea sanitară şi informează direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, pentru maxim 24 de ore.12. Autoritățile publice centrale sau locale au obligația de a asigura necesarul de hrană, tratament, precum și livrarea acestora pentru persoanele aflate în carantină sau izolare la domiciliu, în condițiile în care persoanele se află în imposibilitatea de a-și asigura procurarea acestora. Cheltuielile ocazionate vor fi suportate din bugetul Ministerului Sănătății.13. Măsurile pot fi contestate, de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim şi care se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului.
