Un angajat de la Protecția Copilului Brașov rupe tăcerea: Orfanii sunt folosiți în agresiuni de cei care ar trebui să-i educe VIDEO

Dezvăluiri cutremurătoare făcute de unul dintre angajații Direcției pentru Protecția Copilului Brașov pentru membrii ASUM. Angajatul a povestit sub protecția anonimatului despre abuzurile la care copiii internați în centrele de plasament ale DGASPC Brașov sunt supuși.

Minorii instituționalizați sunt lăsați pe mâna celor mai mari care îi folosesc în acte de violență. Nici angajații instituției nu le acordă copiilor mai multă atenție. Minorii sunt ademeniți cu bilete de voie, țigări sau alte favoruri pentru a îndeplini anumite sarcini.

Copiii sunt poși să se bată între ei sau chiar să agreseze personalul din centre. Atacurile sunt răsplătite cu țigări, suplimente de masă sau bilete de voie. Angajatul care a acceptat să destăinuie abuzurile explică faptul că lucrătorii care le acordă copiilor atenția necesară și încearcă să le dea minorilor o educație corespunzătoare nu sunt văzuți cu ochi buni de conducerea instituției.

Concluzia lucrătorului DGASPC este cutremurătoate: Copiii instituționalizați nu sunt pregătiți pentru un viitor sugur, ci pentru Gara CFR, care după externarea din centrele le devine orfanilor casă.

Toate abuzurile din centrele de plasament sunt cunoscute conducerii DGASPC care însă nu face nimic pentru a-i salva pe copiii abandonați.

Iată dezvăluirine angadatului DGASPC:

Î- Sunt abuzați copiii din centrele de plasament din Brașov?
R- Da
Î- În ce fel sunt aceștia abuzați?
R- Sunt agresiuni. Copiii mai mari îi agresează pe cei mai mici, aceștia sunt cumpărați cu diferite metode. De exemplu, cu țigări, cu bilete de voie, cu anumite favoruri, plecări mai mult decât este necesar. Și devin mașinării, devin brute acești copii la un moment dat.
Î- Conducerea din centru cunoaște aceste aspecte?
R- Da
Î- Sunt copii agresați fizic de angajați?
R- De către angajați sunt agresați și sunt și folosiți acești copii pentru a agresa la rândul lor. Acești copii agresează personalul.
Î- Se iau măsuri față de copiii care sunt considerați violenți, probleme sau creează probleme în sistem?
R- Copiii care nu pot să facă față unei probleme emoționale, sau au făcut ceva probleme la școală, sau au creat probleme care nu s-au putut manageria sub nicio formă, copilul este luat de mână și trimis de către șefii de centre direct la spitalul de Psihiatrie!
Î- Sunt sprijiniți și educați copiii din sistem spre un viitor? Li se oferă o șansă la un viitor?
R- Nu! Majoritatea ajung în Gara din Brașov. Acolo îi găsim.
Î- Textul de lege spune că angajații din sistem ar trebui să se comporte cu acești copii ca niște părinți. Să-i îndrume spre educație, spre o educație corespunzătoare, spre instruire. Ați văzut, se face ceva în acest sens?
R- Nu! Nu! Chiar dacă angajații, cum sunt părinții sociali educatorii, cei care intră direct în contact cu copilul, și au pus suflet, au făcut ceva… nu sunt, de multe ori nu sunt văzute bine aceste lucruri de către șefii de centre și de către conducerea de sus!
Î- Dumneavoastră spuneți că cei de la conducere nu susțin niciun demers pe care vine un angajat să-l facă spre ai oferi un sprijin oral copilului?
R- Conducerea nu este implicată direct în educația acestor copii!
Î- Dumneavoastră ce ați schimba în acest sistem? De ce are nevoie acest sistem?
R- Acest sistem are nevoie de oameni care să iubească în primul rând acești copii! Și care să ofere afecțiune și devotament, căci acești copii nu au părinți. Acești copii vin în sistem cu un bagaj emoțional fraged și au nevoie de oameni care să-i susțină emoțional. Să-i ajute să facă parte dintr-o lume frumoasă, o lume bună, să creeze oameni de viitor ai societății! Și avem oamenii care, mă mai repet, avem oameni, cum sunt părinți, educatori, care sunt la rândul lor părinți de copii și care ceea ce oferă unui copil acasă, oferă și acestor copii de multe ori, fără a avea reguli, deci oferă aceiași iubire cu care-și iubesc copiii acasă. Ar trebui să fie înțeleși și susținuți de conducere. Ceea ce în momentul de față este un gard între conducere și acești angajați. Sunt oameni în acest sistem care iubesc acești copii! Și vorbesc și în numele lor și al meu. Trebuie să ne unim forțele și să creăm condiții pentru acești copii, și material, și fizic și emoțional! Iar conducerea să aibă mai multe resurse de a se apropia de acești copii! Emoțional… este punctul forte al acestor copii, pentru că ei, cum mă repet, acești copii vin fără. Ei nu cunosc acest sentiment… și la acest sentiment trebuie lucrat cu acești copii!
Î- Dumneavoastră spuneți că este esențial ca angajații din sistem să cunoască aspecte ce țin de educația părintească?
R- Da, este lucrul primordial în această instituție! În primul rând în această instituție! Este lucrul cu care putem deschide inimile acestor copii. Pentru că ei sunt privați de mici de acest mod afectiv, ei nu cunosc afecțiunea! Ei neavând un cadru părintesc. Deci acesta este lucrul cu care putem lucra cu copiii!

„Orfanii României!!! Protecția Copilului!? Ironia sorții! Vorbim de un sistem depășit, dezinteresat, un sistem de cumetrii, unde de multe ori copiii sunt abuzați, chinuiți și tratați ca niște obiecte. Ca și cum nu ar fi suficientă drama acestora, statutul de copil abandonat! Sunt oameni în acest sistem care se implică și fac lucruri bune. De regulă sunt cei de jos, cei care lucrează direct cu beneficiarii. Paradoxal, sunt și cel mai prost plătiți și de foarte multe ori sunt ignorați. Se pare că dacă faci ceea ce trebuie devii incomod, devii un pericol, un „Așa NU”! Avem însă și exemple triste, murdare, urâte, de angajați care vin la serviciu doar pentru a-și lua leafa! La nivelul conducerii se duce o luptă dură, pentru ciolan și putere. Interese și influență! Un buget în jurul căruia roiesc tot felul de „profesioniști” în asistență socială! În tot acest zbucium noi ne întrebăm-unde se situează copilul și interesul superior al acestuia??? Cine apără și protejează drepturile orfanilor, ale copiilor abandonați? Cine le oferă afecțiune? Cine îi pregătește pentru viața de adult? Se petrec adevărate drame în centrele de plasament. Multe din aceste abuzuri sunt ascunse, cenzurate și mușamalizate! Minciuna a devenit o virtute! Am prezentat câteva astfel de cazuri. Grave! De la abuzuri sexuale, copii bătuți (unul chiar cu biciul), până la înfometarea unora dintre aceștia. Ce au făcut în tot acest timp cei care trebuiau să vegheze ca astfel de atrocități să nu se întâmple? Nimic! Și-au luat salariile (extrem de generoase) și stau pitiți în niște birouri încălzite. Vom prezenta în continuare cazuri din sistemul de protecție…! Pentru că nouă ne pasă! Ne punem speranțele în sistemul judiciar, în procurori, singurii care pot stopa ceea ce se întâmplă în acest sistem de așa zisă „protecție a copilului”! Acesta este doar începutul…!”, se arată în postarea ASUM.