Fundaş de legendă al „Steagului”, Ioan Naghi, care a împlinit duminică 66 de ani, pune umărul la construcţia unei noi echipe care să readucă Braşovul acolo unde este aşteptat de toţi iubitorii fotbalului din oraş.
Ioan Naghi lucrează alături de Liviu Nicolae şi Dan Bona, fiind directorul tehnic grupării de la poalele Tâmpei, experienţa lui atârnând greu în luarea deciziilor.
„Cred că toată lumea ştie cum am început. Această echipă era în pragul desfiinţării. Mai erau doar câţiva jucători, dintre cei vechi, din sezonul trecut. Asta era situaţia. Norocul a fost că a s-a schimbat ceva, Ciprian Jurubescu a venit ca manager general şi au venit jucători de la Colţea. Altfel, nu aveam nici măcar teren unde să ne antrenăm. A fost salvarea, altfel cred că această echipă era gata. Asta e părerea mea. În condiţile date, cu o formaţie nouă, fără o perioadă de pregătire în vară, cred că am avut un parcurs bun. Este clar că se putea şi mai bine, dar cred că nu am dezamăgit. Despre viitor este greu de vorbit. Depinde de anumiţi factori. Este clar că un singur om nu poate ţine această echipă. Îi este greu şi lui. Trebuie să spunem adevărul. Pentru a progresa este nevoie de jucători. Trebuie găsiţi oameni care să se implice. La fel, autorităţile locale ar avea un rol foarte important. Văd că noul primar este deschis şi asta ne bucură. Vom vedea ce se va întâmpla”, a declarat Ioan Naghi.
Tehnicianul „stegar” a urmat cursurile celebrei şcoli de antrenori de la Coverciano. „Am avut o oportunitate. Din ţările socialiste se trimiteau la Coverciano cate 2-3 antrenori tineri şi am avut şansa sp merg alături de Gino Iorgulescu şi Sorin Cârţu. O experienţă fantastică. Este clar cea mai valoroasă şcoală de antrenori. Mi-a plăcut că noi, cursanţii, eram şi antrenori şi jucători, adică noi şi executam ceea ce pregăteam”, a spus Naghi, care a adăugat: „Totuşi, în România, ca antrenor nu poţi doar pe cunoştinţe, trebuie să ai şi spate. Se vede şi în ziua de astăzi”.
În fine, Ioan Naghi a vorbit şi despre o mare problemă a fotbalului românesc, lipsa fundaşilor centrali de valoare. „Nu mai vrea nimeni să fie fundaş, toţi copiii vor să fie mijlocaşi sau atacanţi, să dea goluri. Pe vremea în care eram eu jucător erau o grămadă de fundaşi de valoare, acum îi căutăm cu lupa. Este o mare problemă a fotbalului românesc, care ar trebui rezolvată”.
