CNS Cartel ALFA susține demersurile Confederației Europene a Sindicatelor (CES) prin care solicită încetarea Tratatului privind Carta Energiei (TCE) sau retragerea statelor europene din acesta. Cooperarea energetică între state, mai ales în astfel de momente de criză, în care oamenii se confruntă cu facturi la energia electrică cu până la 200% mai mari, poate fi benefică.
Totuși, cooperarea nu trebuie să fie DOAR în interesul capitalului, nelăsând organizațiilor reprezentative ale lucrătorilor – sindicatelor – niciun loc la masa negocierilor. În momentul de față, Tratatul privind Carta Energiei este folosit de corporații și asociații industriale pentru a-și promova interesele în fiecare dintre statele semnatare. Acestea pot să dea în judecată statele în tribunale de arbitraj pentru decizia de-a face tranziția către energie verde, dar noi, sindicatele, nu putem să dăm în judecată un stat când nu face îndeajuns pentru lucrători.
Tratatul privind Carta Energiei (TCE) este un acord multilateral aprobat în 1998, stabilind un cadru pentru comerț și investiții în sectorul energetic între state. Cele mai importante prevederi ale sale se concentrează pe comerțul și tranzitul de materiale și produse energetice și pe soluționarea litigiilor privind investițiile. Uniunea Europeană și toate statele membre ale UE sunt părți contractante, cu excepția Italiei, care s-a retras în 2016. Statele Membre UE reprezintă aproximativ jumătate dintre membrii Tratatului.
TCE este relevant pentru mișcarea sindicală, deoarece atinge subiecte precum aprovizionarea cu energie, securitatea energetică și accesibilitatea. Acestea sunt elemente cheie pentru asigurarea unui mediu economic stabil care, la rândul său, contribuie la o bună funcționare a pieței forței de muncă. TCE afectază, de asemenea, alegerile democratice ale statelor, conținând dispoziții care limitează dreptul acestora de a-și reglementa sectorul energetic în funcție de posibilități sau nevoi, ținând cont și de situații de criză, precum cea a prețurilor energiei în România.
Tratatul privind Carta Energiei este o amenințare la adresa democrației, justiției sociale și tranziției juste
Din perspectiva Confederației Europene a Sindicatelor, un cadru legislativ internațional pentru a promova cooperarea pe termen lung în domeniul energiei este de o importanță strategică pentru securitatea aprovizionării cu energie a UE. Trebuie să ținem cont de faptul că Uniunea Europeană importă peste 60% din nevoile sale primare de energie. Printr-un mecanism de cooperare, este o necesitate pentru economia europeană să asigurăm accesul nediscriminatoriu la materiale și produse energetice, precum și să permitem tranzitul energetic fiabil și facilități de transport de încredere în țările de unde ne aprovizionăm cu materie pentru consumul energetic.
Cu toate acestea, Tratatul privind Carta Energiei nu este potrivit pentru acest scop și este problematic din mai multe motive:
- Tratatul poate fi utilizat de companiile private și pentru a împiedica statele sau autoritățile publice să reglementeze și să dezvolte politicile publice necesare unei tranziții corecte. De exemplu, Tratatul poate fi folosit pentru a contesta legislațiile sociale care vizează scăderea prețului la electricitate pentru gospodăriile cu venituri reduse sau crearea unor centre publice de energie.
- În urma acestor arbitraje, statele trebuie să compenseze companiile private pentru profiturile lor preconizate, plătind o sumă masivă de bani publici care ar putea fi folosiți în schimb pentru finanțarea tranziției verzi sau pentru a contracara consecințele socio-economice negative ale decarbonizării. Dintre tratatele pentru protecția investițiilor, TCE stă la baza celor mai multe procese deschise la tribunalele de arbitraj. În cele 142 de cazuri de arbitraj cunoscute, peste 52 de miliarde de dolari au fost deja plătite de țările contractante sau au dispoziție de plată, în principal în beneficiul acționarilor companiilor. Această sumă nu include înțelegerile „amiabile” încheiate între state și companii în urma amenințărilor de arbitraj și care, în majoritatea cazurilor, implică o revizuire a legislației și/sau despăgubiri negociate.
- Procedura de arbitraj în sine provoacă, de asemenea, probleme. Într-adevăr, pentru a-și rezolva disputele, TCE se bazează pe un sistem de justiție paralel, care permite companiilor să acționeze în justiție în mod direct împotriva unui stat sau organizații – precum UE – în fața unui tribunal de arbitraj. Un astfel de sistem slăbește considerabil puterea instituțiilor democratice, creând un sistem de justiție dezechilibrat cu două viteze, care favorizează companiile private. Cetățenii sau lucrătorii nu se pot adresa unor astfel de tribunale de arbitraj, putând da în judecată companiile doar în fața instanțelor judiciare naționale.
- Mai mult decât atât, în cazurile de încălcare a drepturilor muncii, nu există foruri internaționale similare la care se pot adresa sindicatele, nici pentru a impune consecințe economice statelor care nu respectă în mod serios standardele internaționale ale muncii, nici pentru a da în judecată corporațiile.
- În formatul său actual, TCE nu permite participarea altor părți interesate decât companiile private și asociațiile industriale. Prin urmare, sindicatele și alte organizații ale societăți civile sunt de facto excluse din aceste discuții.
Din aceste motive, CES consideră că Tratatul pentru Carta Energiei, în versiunea sa actuală, reprezintă o amenințare față de buna funcționare a instituțiilor democratice și justiția socială, prin limitarea suveranității statelor de a reglementa, adopta politici publice și dezvolta servicii publice în interesul cetățenilor acestora.
Mișcarea sindicală consideră că tratatul nu este compatibil cu Acordul de la Paris și cu obiectivele Green Deal-ului European și că acesta constituie un obstacol în calea unei tranziții juste a forței de muncă.
Calea de urmat este încetarea tratatului sau retragerea colectivă a țărilor UE, combinată cu acordul inter se, dacă negocierile pentru modernizarea TCE sunt blocate.
În absența unui progres major în vederea reformării semnificative a TCE după cea de-a 8-a rundă de negocieri, CES solicită UE și statelor sale membre să ia în considerare încetarea TCE. În cazul în care o astfel de reziliere nu este posibilă, în măsura în care necesită o decizie unanimă a tuturor părților contractante, CES solicită statelor membre UE să dea un mandat puternic Comisiei Europene de a negocia o retragere colectivă din TCE. În paralel, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a dezvolta un acord interese – un mecanism juridic între ele – care să interzică litigiile intra-UE pe durata clauzei de caducitate.
Posibila încetare sau retragere colectivă din TCE nu ar rezolva toate problemele legate de necesitatea de a asigura aprovizionarea cu energie a Europei la prețuri accesibile. Europa consumă mai multă energie primară decât poate produce și va continua să importe masiv materiale și produse energetice pentru viitorul previzibil. Orice scenariu trebuie analizat cu atenție, având în vedere că oricare ar fi viitorul TCE, Europa are nevoie de un cadru legal pentru a asigura cooperarea pe termen lung în domeniul energiei cu multe dintre țările care sunt parte la TCE.
UE ar trebui, în orice caz, să instituie o politică comercială, energetică și industrială cuprinzătoare ca o contribuție crucială la o autonomie strategică europeană. Aceasta trebuie să asigure prețuri accesibile pentru energie și să garanteze securitatea transportului energetic și aprovizionarea cu energie atât pentru consumatori, cât și pentru sectoarele industriale.
În paralel, investițiile masive în eficiența energetică și în toți transportatorii de energie cu emisii reduse de carbon vor fi esențiale, alături de asigurarea de resurse financiare suficiente pentru o tranziție justă. Acest lucru ar trebui făcut într-un mod care să garanteze ocuparea forței de muncă, condiții bune de muncă, participarea lucrătorilor și drepturile lucrătorilor. În același timp, pentru a garanta securitatea aprovizionării cu energie, Statele Membre trebuie să se asigure că nicio capacitate energetică nu este oprită (inclusiv cele pe cărbune și combustibili fosili) pănă nu sunt puse în funcțiune alternative sigure.
O tranziție socială justă nu este doar un simplu slogan, ci de asemenea trebuie transpusă în acte.
