Brașoveanul Valentin Șerban, în vârstă de 31 de ani, face parte din cercul muzicienilor de elită ai României. A obținut diploma de licență la Universitatea Transilvania din Brașov și a urmat cursuri de master la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Graz (Austria), sub îndrumarea Silviei Marcovici. A concertat în România, Franța, Germania, Austria și Italia. Este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris din 2018 și concertmaestru invitat al Orchestrei Române de Tineret.
Valentin Șerban este câștigătorul marelui premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu (ediția 2020/21), după o finală care a ridicat publicul în picioare și în care a interpretat Concertul în re minor pentru vioară și orchestră op. 47 de Sibelius, la Ateneul Român.
În continuare, prezentăm un interviu cu muzicianul Valentin Șerban:
Pentru început, vă provoc la o incursiune prin viața personală și profesională, căci vreau să dăm ocazia tuturor cititorilor să afle cât mai multe despre dumneavoastră. În acest sens, aș vrea să îmi spuneți cine este Valentin Șerban – omul, dar Valentin Șerban – artistul?
Cred că de multe ori facem greșeala de a asocia omul, pe care poate îl cunoaștem sau poate nu, cu artistul de pe scenă. În momentul în care ajunge pe scenă, artistul face parte dintr-un act și devine actor dar fără a-și propune acest lucru. În momentul în care actoria devine un scop se pierde orice fel de autenticitate. Din păcate acest tip de „show” este foarte comun și apreciat.
Totuși, eu vă pot spune cine este Valentin Șerban în afara scenei, fie în timpul liber fie în timpul pregătirii actului artistic.
În primul rând sunt un om ca oricare altul dar cu o pasiune foarte mare pentru ceea ce fac. Îmi place să studiez și să caut soluții pentru a mă perfecționa. Îmi plac animalele, în special pisicile. Îmi place să fac puzzle și îmi place să fac orice necesită muncă migăloasă.
Cât despre „artist”, cred că este o evaluare pe care spectatorii o pot face cel mai bine.
Pornim prin viață cu valori primite în sânul familiei. Ce ați învățat de la părinții dumneavoastră și vă servește în viață pentru totdeauna?
De la părinți am învățat că odată ce începi un lucru, acesta trebuie făcut cât mai bine. Din păcate nu mereu reușesc să pun în practică acest lucru în afara vieții profesionale.
Cum vă descrieți traseul profesional pe care l-ați ales?
Nu am avut deloc un traseu ușor. Din păcate am crescut într-un sistem de învățământ deficient în care ierarhia valorilor este complet răsturnată și în care oamenii incompetenți au sarcina de a transmite ceea ce „stiu” copiilor. Am avut totuși norocul de a avea susținerea părinților în toate căutările mele, în acest fel găsind oamenii potriviți de la care să pot învăța. Cu toate acestea mi-a fost greu să recuperez ceea ce nu învățasem în anii copilăriei și sunt probleme pe care încă încerc să le rezolv.
Sunteți câștigătorul marelui premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu (ediția 2020/21). S-a schimbat ceva în viața dumneavoastră după această reușită profesională?
Totul s-a schimbat după concursul Enescu. Acum dintr-o dată sunt „mai bun”. Este frustrant să știu că oamenii nu-și pot da seama pe cont propriu și au nevoie de confirmări din partea altora. Sigur că aici ma refer la cei din lumea muzicală. Dar mă bucur enorm că am avut norocul de a câștiga și că acum pot cânta mult în România. Mereu mi-am dorit acest lucru și în sfârșit este așa.
La ce provocări ați fost supus datorită Festivalului Internaţional George Enescu?
Orice concurs mare este o provocare dar pentru mine a fost și mai greu din cauza unor probleme de sănătate. Cel mai greu este să faci față presiunii enorme din timpul unui concurs. Simplul fapt de a pregăti 10 lucrări, cam 3 ore de muzică, este pentru oricine o mare încercare, dar tot acest repertoriu trebuie prezentat la cel mai înalt nivel în fața unui juriu internațional format din somități în domeniu.
Valetin Șerban este totodată câștigătorul unor concursuri naționale și internaționale de vioară, cum ar fi Concursul Internațional Andrea Postacchini (Italia), Concursul Național Mihai Jora (România), Concursul Internațional Ștefan Ruha (România), Concursul Internațional În Memoria lui Enescu (România).
A cântat în săli faimoase de concerte cum ar fi Grande Salle Pierre Boulez – Philharmonie de Paris, Konzerthaus Berlin, Queen Elisabeth Hall în Antwerp, Ateneul Român, Opéra de Dijon, Le Volcan în Le Havre etc. și a fost pe aceeași scenă cu muzicieni renumiți, precum Alina Pogotskina, Alissa Margulis, Alexander Buzlov, Konstantin Heidrich, Claudio Bohorquez, Viviane Hagner, Diana Ketler, Răzvan Popovici, Aimo Pagin, Vladimir Mendelssohn, Philippe Graffin, Marius Ungureanu.
Cum este imaginea violonistului în ochii celor din jur?
Imaginea celor din jur este una pe care aș vrea nespus de tare să o pot împărtăși. Mereu mă întreb oare ce aud oamenii când mă ascultă și de ce eu nu pot auzi același lucru când mă ascult. Aș dori și eu să îmi placă ce ascult dar se întâmplă extrem de rar.
Care este cea mai mare provocare întâmpinată de-a lungul traseului profesional? A existat vreo situație în care ați simțit că nu găsiți rezolvarea?
După terminarea studiilor în Austria m-am întors în țară și am avut câțiva ani în care m-am lovit doar de ignoranță, refuz, lipsa aprecierii și recunoașterii. Ori eram tratat cu total dezinteres ori, mai rău, cu ostilitate. Au fost niște ani în care îmi pierdusem orice speranță. Din fericire am avut șansa de a fi apreciat în străinătate și acest lucru m-a ajutat psihic foarte mult.
Ce vă menține entuziasmul de a face muzică în continuare?
Există unii oameni care au norocul de a-și fi găsit „chemarea”. În acel moment nu se poate pune problema schimbării domeniului. Eu fac muzică pentru că ăsta sunt eu. Nu există alternativă.
Dacă dăm un search pe YouTube și privim spre “trending”, viitorul muzicii clasice ar părea cu siguranță incert. Credeți că mai există vreo șansă să aducem tinerii aproape de muzica clasică? Considerați că există un motiv pentru care prea puțini tineri mai apreciază acest gen muzical?
Muzica clasică nu a fost și nu va fi niciodată în trend. Aceasta a fost mereu accesibilă unei anumite nișe din societate dar niciodată la modă. Totuși, cu siguranță nu a fost niciodată mai accesibilă și nu au existat mai multe orchestre și muzicieni decât acum. Muzica clasică a devenit o industrie.
Muzica clasică necesită un efort intelectual, chiar și doar ascultarea acesteia, iar pentru a fi atras trebuie totuși să fii familiarizat și asta se face prin cultură. Tinerii nu sunt atrași pentru că nu cresc într-un mediu care să-i aducă mai aproape de muzica clasică.
Ce părere aveți despre publicul brașovean? Vă simțiți apreciat „acasă”?
Am fost mereu apropiat de publicul brașovean și primit cu brațele deschise. Mă bucur tare ca după mai mulți ani în care din varii motive nu am mai putut cânta pe scena filarmonicii, sunt invitat din nou și pot împărtăși muzica cu ascultătorii brașoveni.
Care sunt planurile de viitor ale violonistului și omului Valentin Șerban?
În primul rând fac tot posibilul de a fi sănătos. Pe lângă asta voi continua sa fac ceea ce-mi place și voi încerca să ajut măcar câte puțin țara asta în care m-am întors.
Apreciez bucuria cu care ați răspuns invitației, iar pe de altă parte, mulțumim că oferiți publicului această șansă de cunoaște elementele cheie din viața dumneavoastră.
