Toate studiile psihometrice demonstrează imbecilizarea populației lumii începând cu anul 2000. Care știți cu ce eveniment coincide? Cu lansarea serviciului internetic world wide web (www) către populație, acesta fiind inițial un proiect militar. Poate nu realizăm acum, deși ar trebui, că scăderea globală a coeficientului intelectual (IQ) ne va impacta major pe toate planurile. Acum câțiva ani IQ-ul mediu european era de 99, România având 91. Se estimează că până în anul 2050 coeficientul intelectual mediu global va fi în jur de 80. Paradoxal, când te gândești că accesul la informația de pretutindeni ar fi trebuit să ne îmbunătățească nivelul de cunoștinte… Însă, poate că aici e și capcana: nu ne mai chinuim să memorăm informația, și de aici și regresia vocabularului tot mai des întâlnită la tineri.
Peste 2.9 milioane elevi, preșcolari și antepreșcolari au revenit la școală pe 5 Septembrie 2022 în cele peste 17,800 instituții de învățământ preuniversitar, dintre care 12,700 nerenovate de ani buni. Iar aceasta nu ar fi singura problemă, mai avem și lipsa dotărilor și infrastructurii educaționale, lipsa manualelor, slaba pregătire a cadrelor didactice, bullying-ul și multe altele. Însă, ce așteptări să avem când, în România, 32,5% din populație se află în risc de sărăcie sau excluziune socială? Oare acest procent copleșitor nu e rezultatul direct proporțional al lipsei importanței acordată educației? De ce vorbim tot mai des în ultimii ani despre scăderea nivelului calitativ în învățământ? După cum a declarat și ministrul Sorin Cîmpeanu, învățământul online a fost o „catastrofă națională”, domnia sa recunoscând că școala a ajuns într-un punct de minim al calității educației în România (pe plan mondial se vorbește că a dus la pierderea, în medie, a 1.8 ani de școlarizare imposibil de recuperat).
Să vă reamintim că în cadrul Programului-Pilot de Testare Standardizată, desfășurat la sfârșitul lunii mai – începutul lunii iunie 2022 – în care au fost testați aproape 165.000 de elevi din 526 de școli din toată țara, de la toate clasele, primare, gimnaziale și liceale – a rezultat că 70% dintre elevii României sunt într-o zonă de risc sau într-o zonă de înțelegere limitată a materiilor. Adică, pe scurt: azi, 7 din 10 copii sunt analfabeți funcțional. În mediul rural chiar 8 din 10. Cel mult 2 din 100 elevi români se află în zona înaltă a competențelor, sunt creativi și au rezultate foarte bune, având potențial mare de a face performanță după finalizarea școlii. Sunt elevii pe care îi vedem premiați la olimpiadele internaționale și, de cele mai multe ori, mentoraţi în privat. Însă, oare câți dintre aceștia vor alege să rămână în țară?
Anul acesta mai mult de 1 din 4 elevi de clasa a XII-a nu s-a înscris la bacalaureat, mai exact 26.7%. Însă, situația e mai gravă dacă dăm timpul înapoi cu 12 ani… fiindcă, rezultă că 45.4% dintre liceeni nu termină liceul cu o diplomă de absolvire.
Referitor la mediul universitar, în România, în 2019, mai erau doar 37 de universități private. În 2010 erau 52. În universitățile private mai studiază astăzi doar 65.000 de studenți. În urmă cu zece ani erau peste 230.000. Această situație nu se întâlnește numai în universitățile private, ci și în cele de stat. De ce? În practică s-a dovedit că diplomele pe bandă rulantă acordate unor studenți în fapt mediocri nu le asigură un job constant și bine plătit, de aici și dezamăgirea aferentă și scăderea interesului absolvenților de liceu pentru învățământul superior, majoritatea optând pentru munca de jos bine plătită în afara țării. Ca să nu mai aducem în discuție împiedicarea studenților români în a-și dezvolta competențele încă din timpul facultății, dat fiind că le este condiționată prezența la cursuri de absolvire. Iar companiile, ce să vedeți, punctează negativ lipsa experienței absolvenților. Un cerc vicios din care nu există scăpare decât dacă cele două părți – universitatea & angajatorul – își dau mâna.
Sursa, Rador.
