Exclusivitate! Interviu cu George Ivașcu – Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România

Actorul George Ivașcu este cel mai important mason al momentului în România, fiind Marele Maestru al Marii Loji Naționale din țara noastră. Celebrul actor a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1993. În zeci de ani de carieră a jucat pe scenele celor mai importante teatre din București și din țară, fiind angajat în 1993 la Teatrul de Comedie, apoi în 1996 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București (TNB). Este conf.univ.Dr. la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București.

S-a impus ca actor și regizor, iar în ultimii zece ani ca personalitate marcantă pe scena culturală, din 2007 fiind managerul și fondatorul Teatrului Metropolis din București. În calitatea sa de manager cultural s-a impus ca promotor și susținător al tinerei generații de creatori, în egală măsură fiind preocupat de păstrarea memoriei artiștilor consacrați de teatru și film din România, inițiind proiectul Aleea Celebrităților din Piața Timpului. Este de asemenea și inițiatorul cotidianului online de cultura Ziarul Metropolis.

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actorului George Ivașcu la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

În continuare vă prezentăm un interviu în exclusivitate cu George Ivașcu – Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România:

Dan Ghiță: Ce înseamnă în primul rând să fii mason?

George Ivașcu: A fi mason înseamnă, în sens restrâns, a fi constructor. Practic, a construi. Ce înseamnă a construi? Noi spunem, să iei un om bun și să-l faci și mai bun. Pentru cine? În primul rând pentru sine, prin cunoaștere, căci practic, aceste ceremoniale, rituale și toate cărțile pe care noi le practicăm, ele sunt de fapt principii care sunt de foarte mult. Să nu uităm că America a fost făcută de către masoni. Să nu uităm că există în lume masonerii foarte puternice, a căror nume ne legitimăm acum cu ele ca fiind personalități, fie ale culturii, fie ale științei, iar asta înseamnă a te perfecționa. În timpul liber este ca și cum ai citi o carte, practici un ritual, un ceremonial. Așadar, asta spuneam, iei un om bun să-l faci și mai bun. Pentru cine mai bun? Pentru tine în primul rând, prin cunoaștere, apoi pentru familia ta, apoi pentru mediul în care trăiești, iar asta de fapt înseamnă o perfecționare continuă. Tu ca om.

Pentru că ai pomenit de Statele Unite ale Americii, eu aș pomeni de România. Cei care au avut curiozitatea să citească niște lucruri, probabil că au aflat că majoritatea celor care au participat la înfăptuirea unor momente importante și frumoase din istoria poporului român au fost și masoni. Bălcescu, frații Rosetti, Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza și așa mai departe.

Da. Unele mari momente din istoria României au avut centrate în jurul lor masoni de mare marcă. Aia înseamnă o construcție. Pentru cine? Pentru țara în care trăiești, pentru semenii tăi.

Cât de dificil este pentru un om obișnuit, un om care a citit foarte mult în viața lui, un om care poate chiar consideră că a atins un nivel pe care în mod obișnuit n-ar putea să-l depășească, cât de greu este pentru o astfel de persoană să intre în masonerie?

Nu este deloc greu, ci trebuie realmente să te interesezi și după aceea să apelezi la cineva și să bați la poartă. După care urmează, evident, acea numită „inițiere”. Inițierea ce înseamnă? Un lucru prin care începi să te obișnuiești cu principii, dar sunt anumite principii universale, antice. Nu sunt noutăți. Cred că cine dorește o cunoaștere aprofundată, nu are altceva de făcut decât să se intereseze, iar mai apoi să se lase inițiat.

Este masoneria atât de greu de atins? Este o organizație secretă? Internetul este plin de tot felul de informații, cele mai multe false. Poți să găsești informații bune pe internet, dar trebuie atenție și o bună pregătire. Este masoneria așa cum apare în tot felul de medii de informare, o organizație secretă, criptică, ascunsă în tot felul de cotloane întunecate și așa mai departe?

Nu. Deloc. Mai ales în epoca modernă ar fi greu. În țări cu tradiție mare, templele sunt la vedere. Oamenii știu că acolo este un templu masonic, chiar se mândresc cu construcțiile pe care le-au făcut, cu fondurile de caritate pe care le pun la dispoziție în diverse medii, fie că este vorba de școli, de educație a tinerilor. Este o organizație discretă. Eu, chiar și în calitățile administrative pe care le-am avut, mi-am declinat apartenența pentru că ce știu este că nu fac altceva decât o continuă evaluare și autoevaluare a lucrurilor care au format civilizația contemporană. Ele provin totuși de la Marea Britanie, America .. la noi. Așadar nu este secretă, nu sunt ascunzișuri. Este adevărat că discreția trebuie să însoțească orice frate mason pentru că nu te legitimezi decât prin faptele tale, nu prin vorbe. Asta ține de educație. Sunt Loji la noi care au sprijinit în momentele dificile persoane cu nevoi și așa mai departe. Ușor, ușor, cu discreție ajutăm comunitățile în care trăim.

Mai sunt organizații în România care spun că fac ce spuneți și dumneavoastră că faceți, acțiuni, dincolo de acel termen ușor îngust „caritabil”, nu sunt neaparat acțiuni caritabile. Au desigur și o formă caritabilă, dar acolo sunt niște acțiuni care îi sprijină pe cei foarte talentați să meargă mai departe, să atingă un alt nivel. Vorbim despre Lions, Rotary, Masa Rotundă.

Adevar sau exagerare? Masonii fac, masonii dreg, masonii conduc lumea, masonii sunt răi, masonii sunt buni. Toate aceste lucruri, cum îl afectează pe un mason?

De afectat nu afectează pentru că, realmente, omul are dreptul să creadă orice. Dacă se interesează bine de esența a ceea ce se întâmplă, masonul nu face, nu drege. Pur și simplu ne întâlnim în ceea ce noi numim „ținute” și practic acolo, respectând ceremonialul, pur și simplu facem schimb de experiență. Eu actor, împărtășesc experiențele mele, dar aflu la rândul meu de la un medic, lucruri noi pe care poate că habar nu aveam. Practic, noi fiind fiecare cu profesii diferite în zona profană, noi ne ajutăm să cunoaștem mai multe domenii. Nu ai avea timp să citești atâtea biblioteci, câtă experiență poți acumula de la oameni. Spunea Nicolae Steinhardt ca relațiile interumane sunt de trei feluri. În primul rând ar fi comunicația (iată ce facem cu … SMS-uri, cereri, solicitări, citații și toate cele), la comunicare (de la om la om) și cel de-al treilea și cea mai frumoasă expresie care sună bine în românește spusă de Nicolae Steinhardt … cuminecarea. Asta înseamnă a împărți cu celălalt. Practic, asta este. Nu este o rețea secretă. Este un sistem firesc de relaționare pe care îl avem zi cu zi, doar ca aici este instituționalizat.

Pomeneam de cotloane întunecate și de discuții foarte dese, o relație mai puțin bună între biserică și masonerie, dar există tot felul de oameni pe care de cele mai multe ori îi simți că au făcut parte din această organizație, dar din motive necunoscute publicului larg au părăsit-o și încearcă să arunce o umbră asupra masoneriei. Sunt oameni care spun că „ăștia nu cred în Dumnezeu”, „ăștia umblă cu lucruri întunecate”, iar de acolo și până la magie și inchiziție, mai este un singur pas.

Nu. Acestea sunt pur și simplu exagerări pentru că realemente noi nu avem voie să discutăm în cadrul întâlnirilor noastre nici despre religie, nici despre politică. Pur și simplu noi discutăm principii despre umanitate, despre om … și chiar sunt interzise acele discuții. Cine dorește cu adevărat să se informeze o poate face. Sunt site-uri care explică exact, chiar și despre inițiere. Nu este nimic obscur în toată chestiunea asta. Opinii, toți avem. Apropo de gusturi. Sunt oameni care spun: uite ce mic este Ivașcu de statură, alții zic că e potrivit până la urmă … acum ce sa fac? Să mă supăr că unu zice că sunt mic de statură? Îmi asum acest lucru.

Dincolo de partea de comentarii pe care le vedem, desigur, unii le cred. Teoria conspirației funcționează de fiecare dată. Când apare o astfel de teorie, există adepți și există persoane care spun că asta este foarte puțin probabil. Pasul important ar fi informarea.

Tocmai pentru că este o artă de inițiere – înseamnă cunoaștere și nu trebuie să fiu preocupat de oamenii care în continuare gândesc într-un mod, poate, bizar. Fiecare are dreptul la opinii. Nu voi face niciodată vreo pledoarie pentru ca cineva să devină mason. Este vorba despre fiecare om cu opțiunea lui de viață. Este libertatea noastră de a spune … decât să mă duc într-un club, prefer să mă duc într-o seară alături de niște oameni la fel de interesanți ca mine cu care să-mi împărtășesc cunoștintele.

Așadar, foarte mulți oameni, meserii total diferite, se întâlnesc așa cum spuneați dumneavoastră. Reușesc acești oamenii, gândindu-mă la medici spre exemplu, reușesc să își facă timp?

În momentul în care vrei să intri într-o asemenea organizație, îți dai seama foarte clar că trebuie să îți faci timp, deoarece vrei să îți aduci ție acest beneficiu al cunoașterii. Decât să pierzi timpul pe nu știu unde, mai bine câștigi timpul învățând ceva. Nu știu dacă aș avea atâta timp să citesc atâtea cărți câte au scris istoricii noștri de seamă. Este un istoric, a fost rector de universitate, cunoaște atât de multe … când aș avea timp să citesc atâtea, când mai bine întreb un om care este pregătit în domeniu. Sigur că îți faci timp. Nu este ca programul de serviciu. Ai o întâlnire la un interval de timp, iar asta înseamnă aproximativ două ore.

La cel care conduce masoneria ajung tot felul de întrebări ale românilor, ale oamenilor obișnuiți. Sunt românii interesați de masonerie? Interesați la modul foarte direct și foarte pragmatic.

Românii sunt interesați, dovadă că masoneria din România este o masonerie puternică. Este o masonerie cu un număr mare de frați, iar asta este o dovada că tot vin. Când te dumirești și nu te duci după „fentă”, atunci s-ar putea să descoperi și normalitatea. Cine vrea să afle ceva, poate deschide o carte, poate căuta pe internet.

Există literatură masonică?

Eu nu fac reclamă masoneriei. Cine chiar vrea cu adevarat să afle ce este masoneria, se poate duce într-o librărie, accesează un site. Nu sunt eu cel mai în stare să spun de ce da, de ce nu. Se face masonerie de sute de ani, masonii au participat la evenimente foarte importante, în fiecare țară, în sensul de profesii, medici de renume, artiști de renume, căci până la urma nu sunt singurul artist. Amintesc de Florian Pitiș, adică oameni cu care te poți legitima ca și personalități, fie din cultură, fie din diverse domenii, precum medicină, inginerie, etc. Dacă nici pe acei oameni nu-i crezi că au făcut un lucru bun pentru țara în care trăiesc, atunci stăm la povești degeaba.

Cum sunt masonii din alte țări față de masonii români? Sunt identici, sunt personalități ieșite din comun sau sunt oameni obișnuiți?

Toți suntem oameni obișnuiți, toți în felul lor sunt personalități în domeniul lor. Nu sunt altfel față de noi, deoarece ne ghidăm în mod universal după aceleași principii. Deci, dacă nu ai cunoaște limba, ceremonialul este același. Recunoști ceea ce facem noi în România cu ceea ce se întâmplă peste hotare. Nu are importanță unde. Principiile, pietrele de hotar sunt la fel. Nu le-am scris eu și nici nu le voi șterge eu din istorie. Noi ne ghidăm după exact aceleași principii. Asta face lanțul masonic universal. Vorbim aceeași limbă. Ne comportăm după principii identice din punct de vedere ale obiectivelor pe care le avem.

Care ar fi aceste obiective?

Așa cum am spus. Să faci lumea din jurul tău mai bună. Oricât ar părea de incredibil pentru cei care vor în continuare să spună altfel. Sunt persoane care chiar dacă nu își declină neapărat apartenența la organizație, undeva se simte că acea ținută există acolo.

Sunt momente când întâlnim masoni, francmasoni, în tot felul de situații. De fiecare dată, reacția celor care intră în contact cu acești oameni este o reacție bună. Am pus întrebările de mai devreme tocmai pentru a afla cum se vede din interior acest aspect. Haideți să vorbim puțin despre prezentul masoneriei române și poate chiar despre viitorul acesteia. Sunt foarte mulți oameni în România care au aderat la această organizație și presupun că vor fi în continuare pentru că sunt oameni care încearcă să se dezvolte și în această direcție.

Da, așa cum spuneam, este o prezență notabilă la nivelul masoneriei universale în România și numărul crește. Paradoxal față de alte masonerii din lume, la noi numărul sporește, pentru că interesul sporește și din motiv că noi suntem în pas cu vremea. Desigur că am fost reticenți pentru că ani de zile s-a trăit în comunism, ani de zile fugeam după abțibilde  străine și cutii de bere, dar cu timpul am intrat într-o cadență europeană și internațională ca societate în primul rând. Și masoneria se reflectă în felul ăsta. Nu mai pare nimic bizar. Oricine a vizitat, iar aici mă refer la oameni care au avut bucuria să călătorească, fie să se uite și la alte lucruri pe care nu le vedem de obicei sau pe care le evităm, descopăr că noi ne-am racordat valorilor atât europeane, cât și internaționale, la fel și organizația noastră.

Cum vedeți masoneria română peste 5 ani?

Îmi este greu de anticipat. Sunt lucruri care în mod normal este greu să le anticipezi în acest tip de mișcare continuă. Ce apară foarte tare masoneria sunt principiile fundamentale. Acele principii de sute de ani care conservă principiile care au făcut America, cum aminteam. Și care aduc în lanțul universal același tip de limbaj. Ca o gură de oxigen care atunci când e multă poluare îți face bine să inspiri și alt tip de aer.

Ați pomenit de Statele Unite și de Marea Britanie. Sunt niște repere în ceea ce privește activitatea masonică. Era chiar și o glumă pe care am citi-o cândva despre americani: Poți fi președinte în Statele Unite doar dacă ai fost boy scouts, cercetaș sau francmason, altfel șansele tale sunt egale cu zero. Sigur, era o glumă, dar cred că de undeva a plecat și gluma asta, adică acel sâmbure de adevăr.

Nu cunosc atât de bine societatea americană încât să mă pot exprima, dar într-adevar, accesul în pozițiile mai înalte indiferent de domenii, presupune în primul rând o permanentă perfecționare. Acesta este și sensul nostru. A ne perfecționa! Atunci când conduci destine, trebuie în primul rând să cunoști tu ce ai de făcut ca să îți poți păstra echilibrul, sensul și să nu acționezi într-un mod instinctual exclusiv, ci tot timpul având niște repere importante. Apropo de cercetași, acolo se învață niște norme foarte bine, încât lănsând la o parte gluma, sunt acele lucruri care te definesc ca având o coloană vertebrală și în același timp o adaptabilitate la ceea ce se întâmplă în jur.

Este, poate, ușor să fi manager, deoarece inveți niște structuri clare. Leadershipul înseamnă mult mai mult decât a învăța o carte pe dinafară.

Interviu realizat de Dan Ghiță.