Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat în deschiderea Consfătuirii profesorilor de Religie din Arhiepiscopia Bucureştilor, Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, miercuri, 11 septembrie 2019:
Consfătuire la început de an școlar privind predarea Religiei
Consfătuirea din anul acesta (2019) cu profesorii de Religie din Arhiepiscopia Bucureştilor, intitulată: „Consfătuire la început de an şcolar privind predarea Religiei”, dorește să evidențieze necesitatea intensificării cooperării factorilor responsabili în transmiterea valorilor educaționale creștine de ordin spiritual, moral şi cultural în societatea de azi.
În contextul actual, marcat de fenomenul secularizării, care generează o criză a valorilor în învățământul românesc, la nivelul disciplinei Religie este necesară asumarea şi aprofundarea legăturii dintre pregătirea teologică didactică, pe de o parte, şi conștiința eclesială a profesorilor de Religie, pe de altă parte.
Este de dorit o creștere permanentă a exigențelor didactice, însă excelența în educația religioasă nu trebuie să se epuizeze în cunoașterea informațională, ci trebuie să acorde importanță cel puțin egală şi formării spirituale şi practice a elevilor.
Pregătirea temeinică didactică şi teologică a profesorilor de Religie nu trebuie să diminueze conștiința lor misionară de a forma buni creştini. Fiecare profesor de Religie este chemat, înainte de toate, să fie mărturisitor al iubirii milostive a lui Hristos pentru copii şi tineri, dar şi pentru toţi oamenii. În acest sens, disciplina Religie este chemată să cultive lumina şi bunătatea din sufletul elevilor, prin legătura lor spirituală cu Hristos şi cu sfinţii Lui.
Astfel, predarea religiei ortodoxe ca ştiinţă a mântuirii şi a vieţii veşnice, adică a comuniunii omului cu Dumnezeu, devine o lumină permanentă a vieţii elevului şi o bucurie a comunităţii eclesiale şi sociale. Vorbind despre lumina sau sensul vieţii, Părintele Dumitru Stăniloae spune: „În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alţii. Fiecare se umple de lumina celuilalt”[1].
Ca și odinioară, în vechea lume a satului românesc, Biserica, alături de Familie și de Școală, trebuie să fie activă și creatoare în educația copiilor și a tinerilor, mai ales în cazul celor locuiesc în mediul rural, un spațiu în care accesul la educație este limitat și îngreunat din cauza izolării satelor și insuficienței dotărilor practice a elevilor.
Astăzi, atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, Familia, Biserica şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor şi tinerilor ajutorul spiritual şi material necesar dezvoltării lor atât în plan personal, cât şi comunitar, să cultive iubirea sinceră faţă de părinţi, de profesori, de colegi, dar şi ajutorarea celor aflaţi în situaţii dificile.
În acest efort comun de aprofundare a actului educațional, profesorul de Religie trebuie să transmită cunoştinţe religioase, dar şi să cultive comuniunea în sufletele elevilor, adică bucuria, pacea interioară, speranţa şi dorinţa de-a ajuta pe alţii. Într-o lume confuză şi dezorientată, tinerii caută, în Familie, în Biserică și în Școală, persoane care să-i ajute să discearnă între provocările actuale și perspectivele de viitor, între tentaţii efemere şi valori permanente, între moda zilei şi modul de a cultiva identitatea şi demnitatea proprie.
În acest context social, valorile educaționale oferite de Biserică, prin educația religioasă din școlile publice, trebuie susținute și promovate de toate unitățile bisericești, cu prioritate de parohii și de birourile de cateheză parohială, întrucât aceste valori ajută pe tineri să se formeze spiritual, să cultive iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de semeni, ca lumină permanentă pentru viaţă în momente bune şi în momente dificile.
În ceea ce-i privește pe clericii slujitori ai Sfintelor Altare, aceștia sunt în permanență îndemnați să sprijine activitatea educațională a copiilor și tinerilor din parohiile lor, inclusiv prin asigurarea fondurilor necesare pentru acoperirea costurilor materialelor didactice pentru copiii proveniți din familii sărace.
De aceea, în Arhiepiscopia Bucureștilor, există de câţiva ani o frumoasă tradiție ca, la început de an școlar, parohiile să ajute cu rechizite și uniforme școlare, manuale, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, elevii din familiile sărace sau defavorizate, în baza parteneriatului dintre şcoală şi parohie, încheiat cu unitățile de învățământ. În această privinţă, profesoarele şi profesorii de Religie trebuie să ofere preoţilor detalii referitoare la cazurile elevilor proveniți din familii defavorizate care studiază în unitățile școlare în care vă desfășurați activitatea.
Totodată, prezența preoților în unitățile de învățământ, prilejuită de festivitățile de deschidere și închidere a anului școlar, dar și cu alte ocazii cultural-misionare și social-filantropice, trebuie privită ca un drept fundamental la mărturisirea liberă și asumată a credinței proprii, neîntreruptă decât în timpul prigoanei comuniste.
În același timp, în contextul recentelor acțiuni potrivnice neo-marxiste și secular-umaniste, rugăciunea de binecuvântare a noului an şcolar trebuie atent organizată, cu implicarea profesorilor de Religie, pe baza acordurilor de parteneriat dintre parohii și școli, aprobate de Consiliile de administrație ale şcolilor, în conlucrare cu comitetele de părinți și cu Asociația Părinți pentru Ora de Religie.
Parohiile implementează astăzi proiecte educaționale și catehetice multiple ca, de pildă: Hristos împărtășit copiilor, Alege școala! (proiect ajuns acum în etapele IV, V și VI), Calea mântuirii, Cateheze pentru viață, Tabere și excursii de tineret etc. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente și viitoare sunt crescânde.
În plus, revigorarea catehezei parohiale și intensificarea misiunii profesorului de Religie sunt necesare pentru a reda copiilor imaginea frumoasă a Școlii românești și pentru a reda profesorilor prestigiul și demnitatea socială a profesiei de pedagog, iar părinților încrederea că nu există investiție mai mare pentru viitorul copiilor decât educația sănătoasă, ancorată în valorile credinței, cultivate și transmise în Familie, Școală și Biserică.
În concluzie, cu prilejul începutului anului şcolar 2019-2020, ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, „Învăţătorul şi Domnul” (Ioan 13, 13), să lumineze şi să umple de pace şi bucurie sufletele copiilor şi tinerilor, precum şi ale părinţilor, învăţătorilor şi profesorilor care îi ajută pe elevi să fie o binecuvântare pentru poporul român, pentru prezentul şi viitorul României!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
