Pe 30 iunie 1993, Brașovul a făcut istorie lansând prima sa stație de radio, Radio 1! Acesta a fost un moment grandios pentru oraș, marcând începutul unei noi ere de muzică, știri și divertisment pentru publicul brașovean. Imaginați-vă că sunteți una dintre primele persoane care se conectează și aude sunetul propriului post de radio al orașului! Radio 1 a devenit rapid un punct de reper iubit al comunității. Așadar, data viitoare când ascultați postul de radio preferat, amintiți-vă că totul a început cu Radio 1, chiar aici în Brașov.
Tot în anul de grație, 1993, câteva zile mai târziu – pe 4 iulie, se lansează Radio Brașov care este cel mai longeviv și cel mai iubit post de radio local din Brașov. Radio Brașov a devenit rapid un punct de reper al comunității, recunoscut pentru programul său variat, care include muzică, știri, sport și multe altele. Ascultătorii se bucură de emisiuni populare, precum „Bună dimineața, Brașov!” și „Muzica de ieri și de azi”. De-a lungul anilor, Radio Brașov a fost unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare pentru oraș, asigurându-se că oamenii sunt informați și conectați cu comunitatea lor. În plus, Radio Brașov a fost mereu implicat în evenimente și activități importante din Brașov, precum concerte, festivaluri și campanii de caritate. Este deosebit să vezi cum o stație de radio poate fi atât de importantă pentru o comunitate și să vezi cum Radio Brașov a reușit să rămână relevant și iubit de-a lungul anilor.
La 30 de ani de la apariția celor două posturi de radio în Brașov, BrasovStiri.ro vă prezintă, în exclusivitate, o serie de interviuri cu pionierii radioului brașovean.
Altă dată concurenți, azi mulți dintre ei prieteni și colegi, aceștia sunt oamenii pe care i-ați primit în casele voastre, care v-au dăruit cea mai frumoasă muzică și v-au ținut conectați la toate evenimentele importante ale ultimilor 30 de ani.
Pe unii dintre ei îi mai puteți auzi și azi la Radio Brașov sau alte posturi de radio și televiziune din Brașov, din România sau chiar de afară (da, avem și așa ceva). Alții s-au despărțit de radio și au ales alt drum în viață, fără a uita niciodată experiența anilor de pionierat în radio.
Unii dintre ei (și nu puțini, vreo zece) ne-au părăsit prematur.
În următoarele 3 săptămâni brasovstiri.ro o să vă prezinte un grupaj de interviuri cu vedetele – foste și actuale – ale radioului brașovean, sub genericul 30 de ani cu 30 de vedete radio.
FLORIN NICOLESCU – Radio BRAȘOV
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
Prima emisie a însemnat pentru mine multă emoție, o voce care se adresa brașovenilor și un colectiv plin de energie! Totul a început în septembrie 1993 cu o emisiune dedicată liceelor din Brașov și un Top al adolescenților.
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau in alte locuri?
Radio Brașov, din 1993 până în 2021, cu emisiuni și la frații mai mici ai acestuia, Radio Tâmpa, Radio Special și Radio Brașov Special iar din martie 2021, mă fac auzit la Rock FM Brașov!
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
În primul rând a crescut foarte mult numărul posturilor de radio în eterul românesc, dar din păcate a scăzut numărul posturilor brașovene! A devenit mai profi, mai comercial, dar s-a îndepărtat puțin de ascultători.
Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?
Un frate, un om care lucra pentru ascultători și care le făcea ziua mai frumoasă! Acum, aceeași nobilă misiune, doar că pare o rudă ceva mai îndepărtată.
Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?
Vocea și talentul, perseverența, seriozitatea și multă iubire!
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Daca nu ați renunțat de ce ați facut-o? Daca ați renunțat, care a fost cauza?
Uneori da, dar nu am reușit să găsesc până acum, din fericire, ceva mai fascinant, provocator sau senzațional! De ce nu am renunțat la radio? Pentru că radioul este ca un virus!
Care sunt provocările din spatele microfonului?
În primul rând să te gândești la ascultători și să le aduci un zămbet in difuzoare! Să nu uiți microfonul deschis după ce ai terminat intervenția.
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Fascinant, exuberant, ravisant!
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?
Chiar dacă on-line-ul devine tot mai prezent, sunetul radiolui se va mai auzi multă vreme, iar fiecare ascultător își poate găsi postul preferat.
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Să își iubească meseria, să o respecte și să o practice cu pasiune în fiecare secundă!
***
OLTIȚA ȘTIUJ – Radio UNU
Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?
Povestea debutului meu la Radio 1 nu are nimic spectaculos. Eu veneam din presa scrisă în radio pregătită să intru imediat și în direct. Pe atunci, toți redactorii de la știri făceau teren, scriau, realizau materiale audio, dar numai o parte intrau în direct la buletine de știri. Așa că, domnul Brutus Mera (patronul Radio 1, primul radio privat din Brașov), mi-a tăiat avântul și mi-a cerut să mă antrenez câteva luni, „cel puțin” – să mă deprind cu microfonul – și abia apoi ar fi urmat să intru pe post. Eu aveam însă curajul dat de experiența microfonului și a scenei (pentru că jucasem teatru, recitasem, prezentasem spectacole în școală, în liceu, în facultate și chiar și în stagiatură). După trei săptămâni în radio, și exersat știri în orb, m-am înființat din nou în biroul domnului Mera, cu caseta demo. (Ha! Ha!…cine mai știe ce este o casetă audio?!). A ascultat-o, i-a plăcut cum suna și mi-a aprobat intrarea pe post. Dar în dimineața în care aveam direct cu primul meu buletin de știri, a apărut în studio și domnul Mera. A rămas în picioare, fix în spatele scaunului meu. A stat acolo, în ceafa mea, tot buletinul. Directul a ieșit ok. Și asta a fost tot. Mult mai târziu am dat însă și eu, ca orice ziarist de radio care se respectă, o bâlbă „bună”. Era o știre despre un accident de muncă. Trebuia să spun într-un context „tavanul care s-a prăbușit peste tânăr” iar eu am spus … „tânărul care s-a prăbușit peste tavan”.
Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?
Radio 1, sau „Radio One”, pe 68,24 MHz. Pentru foarte scurtă vreme, am avut o colaborare și la Radio Special (era un „pui” al Radio Brașov).
Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?
În anii 90-95, radioul era „online-ul” jurnalismului. Nu mă refer la transmisiunile în direct. Ci la evenimente neprevăzute. Nici agențiile de presă (care primeau si transmiteau informațiile prin fax), nici ziarele (care apăreau a doua zi) și nici televiziunile (care trebuiau să prelucreze materialul și apoi să monteze imagini) nu puteau concura, la nivelul tehnologiei acelor ani, cu un post de radio care putea transmite o știre despre o tragedie, o întâmplare inedită sau te miri ce grozăvie, aproape în timp real. Dacă era un „breaking news”, cum i-am spune acum, programul postului se întrerupea după ce ascultătorii erau avertizați că urmează „stirea bombă”, iar reporterul intra în direct, în studio sau prin telefon (atenție un telefon fix, uneori telefon public, cel mai apropiat de locul faptei) – și relata cu cât mai multe amănunte. Se întâmpla să transmită și prin telefon – mai ales atunci când evenimentele erau în derulare, iar reporterul trebuia să rămână în zonă. Uneori completa relatarea cu alte voci sau ”atmosferă” înregistrată pe reportofon, înregistrare pe care o punea tot la telefon, firește.
Odată cu apariția internetului (în România), a telefoniei smart și mai apoi a rețelelor sociale, radioul a fost supus la aceleași provocări ca toate mass-media. Vorbesc de știrea de radio. Pentru emisiunile interactive, de divertisment, producții, pentru radio în general, internetul și tehnologia digitală au însemnat un progres fantastic și o deschidere nelimitată. Îmi vine a zâmbi – cu o doză de nostalgie, când îmi amintesc cum scotoceam pe teletext după niscaiva mondenități de pe afară. Altele decât cele câteva care apăruseră deja în acea zi în presa scrisă. Surse … ioc! Dar, ne trebuiau totuși „știri de culoare” pentru închiderea buletinului. În anii aceia, 1995 de pildă, buletinul de știri avea o structură oarecum asemănătoare cu cea de azi: deschideai cu știrea cea mai caldă, de Brașov de regulă, sau națională, dacă era ceva foarte – foarte important, urmau câteva știri locale, apoi naționale, poate o externă, dacă apărea ceva interesant, iar, la final, era „de manual” să ai o ,,cireșică”, adică o știre mai mondenă sau mai amuzantă … Și … da, pe atunci, tu erai producătorul și redactorul buletinului de știri, și tot tu selectai știrile și tot tu le editai și apoi le citeai, tot tu, în direct. De pe hârtie.
Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?
Când am început jurnalismul de radio, avem deja o experiență de peste patru ani de jurnalism în presa scrisă. Am venit la Radio 1 cu această zestre. Pe care, la drept vorbind, a trebuit să o perii binișor, pentru că, spre deosebire de articolele de ziar, așa cum se scria pătimaș și înflorit prin anii 90, stirea de radio trebuia să fie scurtă, concisă … esență. Apoi, spre norocul meu, aveam ceea ce se numește o „voce radiofonică”. Aveam și o dicție bună … Și, în fine, nu mă temeam de microfon, după cum v-am spus. Aveam și emoții, evident, atunci când auzeam jingle-ul și colegul de la pupitru îmi dădea ok-ul. Dar era o emoție constructivă, din cele care te încarcă și face ca textul rostit să fie viu, sincer. Frazarea tip BBC am învățat-o de la colegii de la știri (mulțumesc, Adriana Bârsan, o colegă minunată și foarte profi!).
Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Daca nu ați renunțat de ce ați facut-o? Daca ați renunțat, care a fost cauza?
E mult spus cumpănă. Am hotărât la un moment dat, prea repede poate, să mă întorc în presa scrisă, pentru un proiect care se anunța foarte interesant. Era vorba de un ziar nou. Au mai fost și alte motive profesionale și personale … pentru care am ales să revin definitiv în presa scrisă. Dar, în inima mea radioul a rămas ca o dragoste, să zicem … neconsumată. Ca un dor. În toți anii care au trecut de atunci, am mărturisit, ori de câte ori am avut ocazia, cât de mult am iubit să fac radio. Acolo, la Radio 1. Pe 68,24 MHz. Împreună cu o echipă remarcabilă.
Care sunt provocările din spatele microfonului?
Cred că marea provocare atunci când ești în spatele microfonului este să fii Vocea, nu o voce. Pentru asta trebuie să așezi pe primul loc respectul față de ascultător: prin ceea ce spui, prin felul cum o spui și motivul pentru care o spui. Ascultă-ți și tu ascultătorul și nu-i trăda inteligența. Și nu-l minți. Și nu te minți nici pe tine.
Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Promptitudine, Atitudine, Comunicare și spontaneitate (am trișat … știu că sunt 4 cuvinte!).
Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?
Cred că în România, dintre formele tradiționale de media (ziare, televiziune și radio) radioul s-a descurcat cel mai bine în confruntarea cu noile medii din era digitală. Mă refer la ideea de radio în general, nu la un post sau altul. De altfel, în istoria lui de peste un secol, radioul a supraviețuit onorabil ori de câte ori i s-a cântat prohodul. În România, după cum arată și sondajele și realitatea, oamenii chiar iubesc radioul. Indiferent pe ce canale de comunicare îl ascultă. De aceea, sunt convinsă ca va rezista și va rămâne „on air” multă-multă vreme și vremuri.
Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?
Sunt ceva ani, de când am înțeles că generațiile de azi nu vor și nu au nevoie de „recomandări”. Au dreptate. Cine sunt eu sau alt „veteran” să le consumăm timpul cu povești din altă eră? În fond, cel mai bine se învață din propriile greșeli. Chiar dacă doare un pic. Sau mai mult. Totuși, ca una care am ars 32 de ani de presă, fără să fi fost vreodată vedetă, dacă ar fi să mi se ceară un sfat prietenesc … așa, de senior în retragere, … aș spune că în meseria asta de ziarist nu e sănătos să uzezi de shortcut-uri atunci când e vorba de educația ta, de ascensiunea ta profesională sau asumarea unor alegeri. Asta, de bună seamă, dacă vrei să te împlinești, nu doar să te îndestulezi.
30 de ani de radio în Brașov! Un proiect BrasovStiri.ro
