Sambătă, 2 noiembrie, Biserica Ortodoxa a rânduit sa se faca pomenirea mortilor. Pomenirea din aceasta zi, este cunoscută si sub denumirea de Mosii de toamnă.
Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului „adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup, scrie Creștinortodox.ro.
Pomenirile celor dragi înseamnă, firește, să te rogi pentru ei. Să dăruiești celor săraci pentru cei de care te-ai despărșit cu durere. Să-i evoci nu doar în lăcașul Domnului, dacă nu poți ajunge acolo, ci oriunde te afli, căutându-i cu gândul în lumea lor care mâine va fi și lumea ta. Ca atare e păcat ca măcar azi, în zi de pomenire, să nu te gândești la ei, cu o rugăciune, cu o lacrimă, cu un gând bun.
