Alina Rotaru Kottamann, locul 7 la săritura în lungime, la Jocurile Olimpice de la Paris 2024. Când a intrat pe stadion, Alina era numai zâmbet. Avea aerul unui om fericit. Era înainte de startul primei ei finale olimpice și emana bucurie.
În calificări, grupa în care evoluase a fost dezavantajată puțin vânt, față de concurentele din cealaltă grupă pentru care vântul bătuse în avantajul lor, dar acum toate cele 12 finaliste săreau la aceeași groapă. Condiții egale pentru toată lumea.
În același timp cu finala feminină de la săritura în lungime, băieții se luptau pentru medaliile olimpice de la aruncarea suliței, iar fiecare zbor al sulițelor era aclamat frenetic de tribune. Stade de France era un vulcan.
Primele concurente de la lungime au sărit foate aproape sau după linia de 7 m. Americancele Tara Davis a sărit 7.05 m din a doua încercare, iar Jasmine Moore, 6.95 m din prima. Intrată a 6-a, în prima parte a competiției, Alina a avut primele două sărituri egale. Ambele au măsurat 6.64 m. La a treia, însă, românca s-a concetrat și a sărit 6.65 m și a urcat pe locul 6 în clasamet. Mai erau șase adversare care ar fi putut-o depăși. Nu au reușit, iar Alina și-a vazut un vis împlinit. Pe 08.08 s-a calificat în primele 8 atlete din lume la săritura în lungime.
Mai avea încă trei încercări în care să atace podiumul. A 4-a săritură a fost de 6.55 m, dar a 5-a a fost de 6.67 m și era din nou pe locul 6.
La ultima încercare, Alina a fost în centrul atenției întregului stadion. Toate camerele au fost pe ea, iar uriașele ecrane ale Stade de France i-au transmis evoluția. A sărit doar 6,50 m, iar cea mai bună săritura a rămas a 5-a – 6,67 m, cu care s-a clasat pe locul 7 la final.
Podiumul a fost ocupat de Tara DAVIS-WOODHALL, din Statele Unite ale Americii (7.10 m) – locul 1, Malaika MIHAMBO, din Germania (6.98 m) – locul 2, Jasmine MOORE din SUA (6.96 m) – locul 3.
”A fost cam la fel ca în calificări, dar un pic cam greu”, a spus imediat după concurs Alina. ”Nu prea m-am regăsit pe această pistă. Planul meu astăzi a fost să bat cât mai aproape de prag, adică să prind pragul cât mai bine, nu ca în calificări, dar la primele două sărituri au fost la fel ca în calificări. Am bătut pe o gumiță de tartan. Deci planul de acasă nu prea a funcționat. Apoi a trebuit să mă lupt cu mine la a treia săritură să intru în primele opt și mi-a reușit. Apoi mi-am dorit să atac medalia, dar n-a fost să fie.
”Se poate spune că sunt mulțumită dar îmi pare rău tare că cea de pe locul 6 are același rezultat ca mine. Se putea și mai bine. A fost o atmosferă unică. Și da, mă gândesc la Jocurile de la Los Angeles”, a recunoscut atleta și le-a aratat junaliștilor ce a găsit pe jos în drum spre zona în care avea întâlnire cu ei o hârtiuță pe care scria … 7!
