În vremurile străvechi exista o mănăstire de călugarițe în zonă, cam pe unde e acum Liceul Andrei Șaguna. Mănăstirea de fete avea hramul Sf. Ecaterina. Una dintre fetele care frecventau școala mănăstirii, era fiica palarierului Ștefan Steiner, pe nume Barbara. Barbara era o fată de 17 ani, cu părul blond prins în două codițe împletite care îi ajungeau până la șold. Într-o seară Barbara plecă mai târziu de la mănăstire, care în acea vreme era în afara cetății. Soldații care apărau poarta cetății, o prinseră pe fată și o necistiră. Fata rămase însarcinată și născu un băiat pe nume Thomas. Anii au trecut, iar Thomas crescuse mare, era acum un băiat de 15 ani. Mama lui se hotărâ să-l facă ucenic la un Tâmplar. Thomas intră ucenic la unul dintre cei mai buni tâmplari din cetate. Tâmplarul se numea Kreisch. Kreisch se atașă repede de băiat, căci era un bâiat foarte isteț. Într-una din acele zile se ivi un vânt puternic asupra cetății, iar acoperișul Bisericii Sf. Maria (Biserica Neagra) fusesese greu afectat. Kreisch își luă echipa și se apucă de reparat acoperișul bisericii. Kreisch punea lații, iar Thomas îi dădea țiglele la mână. La un moment dat Thomas scăpă o țiglă din mână. Se întinse după țiglă și căzu de pe acoperiș. Lui Kreisch îi păru tare rău după ucenic, așa că îi făcu o statuie pe care o așeză exact în locul unde căzuse băiatul.
Barbara suferi mult după băiat. După cum se prevedea în dieta de la Făgăraș, patru cetăți urmau să fie ocupate de imperiali. Între acestea, și Brașovul. Locuitori cetății s-au răzvrătit împotriva autorităților care vroiau să dea cetatea pe mâna oștilor imperiale sub comanda generalului Veterani. Dar rebeliunea a fost înăbușită, iar capii rebeliunii, au fost executați. Printre acești capi ai rebeliunii, a fost și tatăl Barbarei, bătrânul pălărier ,”cu plete de aur,” Ștefan Steiner de 85 ani, care a fost condamnat și executat. Barbara de suparare fugi din cetate sus pe Tâmpa, unde se ascuse într-o grotă. Nu după mult timp, în cetate, în căpatul de jos al străzii Cetății (Castelului) izbucni un incendiu, care ajutat de un vânt puternic, cuprinse toata cetatea și muntele Tâmpa. În acest mare incendiu își găsiră moartea vreo sută de oameni, printre care și Barbara. Cum nici măcar scânduri nu se mai puteau găsi, au fost înmormântați la groapa comună, înfașurați în covoare sau pânze. În acest incendiu și-a primit numele Biserca Neagră. Iar grota de pe Tâmpa a ramas în amintirea oamenilor sub denumirea de ,,Grota Călugariței”.
