În tradiția populară românească, luna septembrie este cunoscută sub numele de Răpciune. Pe 1 septembrie, creștinii ortodocși marchează începutul noului an bisericesc. Conform tradițiilor populare, vremea din această zi este considerată un indicator pentru întregul an: dacă plouă dimineața, primăvara va fi ploioasă; soarele la amiază promite un an bun, iar vremea posomorâtă indică o toamnă dificilă. Tunetele ar prevesti o toamnă lungă, iar stadiul viermelui din gogoașa de stejar ar prezice dacă anul va fi secetos sau roditor.
Dintre sărbătorile creștin-ortodoxe din septembrie, cele mai importante sunt Nașterea Maicii Domnului pe 8 septembrie și Înălțarea Sfintei Cruci pe 14 septembrie.
Pe 8 septembrie, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) simbolizează trecerea de la vară la toamnă, odată cu răcirea vremii și începerea migrației păsărilor, cum ar fi rândunelele. O zicală populară spune că în această zi „se schimbă pălăria cu căciula”.
Pe 14 septembrie, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, cunoscută și sub denumirile de Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Șarpelui sau Moșii, se ține post și nu se consumă alimente cu cruce (cum ar fi usturoiul, nucile, peștele, prunele) sau cap (precum varza). Conform etnologului Ion Ghinoiu, în volumul „Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (2000), în această zi se fac pomeni, iar plantele de leac se culeg pentru ultima dată în an.
4o
