Numărul victimelor supuse violenței domestice în România este terifiant și totuși în continuă creștere într-un ritm puțin spus îngrijorător. La nivel european, în topul țărilor cu cele mai des întâlnite cazuri de violență ne aflăm noi, în condițiile în care 80% dintre cazuri nici măcar nu sunt raportate.
Brățara despre care se vorbește este asemănătoare unui smartwatch, fiind rezistentă la apă și având acces la locația omului care o poartă prin GPS. Identitatea și locația persoanei purtătoare vor fi cunoscute și accesibile, iar o dată la șapte zile, aceștia au obligația să meargă la secție pentru verificarea dispozitivelor.
Victimele primesc un telefon care le atenționează prin semnal vizual și audio dacă agresorul se apropie de locul în care se află ele sau încalcă parametrii impuși de judecător. În acest context, un polițist de la centru trebuie să monitorizeze acest sistem și să apeleze supraviețuitoarea pentru a afla unde se află și a trimite un echipaj la ea. Decizia guvernului României de extindere a programului de monitorizare electronică este pusă sub semnul întrebării de către specialiști. Motivul lor este lipsa infrastructurii și a pregătirii polițiștilor sau judecătorilor. Vor beneficia de brățări de anul acesta: Bacău, Brașov, Caraș-Severin, Călărași, Cluj, Constanța, Covasna, Galați, Giurgiu, Harghita, Ilfov, Mehedinți, Neamț, Prahova, Sibiu, Satu Mare, Sălaj, Teleorman, Vaslui și Vâlcea.
În 2025 vor ajunge și în județele: Alba, Arad, Argeș, Bihor, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Brăila, Buzău, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Hunedoara, Ialomița, Maramureș, Olt, Suceava, Timiș și Tulcea. În teorie, brățările electronice pot avea un impact incredibil în viețile femeilor din România, ținând cont de faptul că o treime din agresorii domestici își încalcă anual ordinele. A trecut peste un an de când statul Român este capabil de monitorizarea electronică a ordinelor de protecție în avantajul victimelor abuzurilor domestice, astfel încât să prevină agresorii din a-și duce la capăt amenințările. Brățările au fost utilizate însă pentru un număr infim de cazuri, lipsind capacitatea profesioniștilor din sistemul de justiție de a le informa corect în legătură cu această opțiune pentru victime sau vreo campanie de informare pe această temă.
Din 2.057 de ordine de protecție, doar 4,4% au venit cu monitorizarea locației, adică aproximativ 90 de cazuri, deși aceasta face o diferență uriașă în viețile victimelor aflate în pericol. Pentru cele cărora nu li se oferă, povara de a obține dovezi că ordinul a fost încălcat cade tot pe umerii supraviețuitoarelor; în cea mai periculoasă perioadă a vieții lor li se cer poze sau filmări din lipsa profesionalismului polițiștilor, într-o țară în care multe din încălcările ordinelor se sfârșesc cu moartea femeilor.
Acestea sunt, de cele mai multe ori, ignorate și invalidate de către polițiștii nonsalanti, în cazuri în care agresorul se afișează în fața locuințelor lor, amenințându-le chiar cu moartea. În multe țări, monitorizarea electronică a fost deja implementată de zeci de ani; spre exemplu, ele sunt în funcțiune din anul 2009 în Spania. Totuși, un număr semnificativ de femei au fost omorâte de către agresorii lor din lipsa evaluării corecte a pericolului de către judecătorii care nu le-au oferit brățări.
Sindicaliștii susțin că țara noastră nu dispune de resursele tehnice necesare, fiind afectată negativ capacitatea polițiștilor de a monitoriza corect ordinele de protecție. Acest lucru se datorează faptului că tehnologia este învechită, neadecvată și, de multe ori, disfuncțională, mai ales în mediul rural.
