Braşovul Vechi/Die Altstadt, aflat în partea de nord a Cetăţii, era vechiul Braşov locuit de saşi înainte ca aceştia să se retragă spre munţi, ridicându-şi cetatea la adăpost.
Biserica Sf. Bartolomeu (sec. al XIII-lea) stă mărturie în acest sens. Locuit acum de români, veniţi mai ales din satele din Ţara Oltului, în general meşteşugari, acesta se întindea în valea dintre Dealul Cetăţuii/Schlossberg şi dealul Warthe, având ca arteră principală Strada Lungă/
Langgasse, comunicarea acesteia cu Cetatea făcându-se prin Poarta Vămii/Klostergasser Tor.
Suburbia de Sus/Die Obere Vorstadt (Scheiul), aflat în partea de sud a Cetăţii, între munţi, era locuit de români care se îndeletniceau cu negoţul, cărăuşia, meşteşugurile şi pomicultura. Accesul scheienilor în Cetate se făcea în prima jumătate a secolului al XIX-lea prin trei porţi: Poarta Ecaterinei până în anul 1820, când a fost închisă, Poarta Schei ridicată între anii 1827 – 1828, care există şi astăzi şi Poarta Târgul Cailor, ridicată în anul 1820.
Blumăna /Die Blumenau era o suburbie a oraşului aproape nelocuită înainte de dărâmarea zidurilor Cetăţii şi de extinderea oraşului. Aici erau vii, grădini, lacuri şi bălţi, locuri de execuţie, locuri de târg şi de exerciţii militare şi Ţigănia.
Accesul în Cetate de aici se făcea prin Poarta Străzii Porţii/Purzengasser Tor şi Poarta Străzii Negre/Schwarzgasser Tor.
Brașovul în 1989
Brașovul oraș vesel: conform statisticilor Camerei de Comerţ şi Industrie, în 1889 funcţionau în Braşov cinci fabrici de alcool, care produceau bere şi lichior, o fabrică de şampanie, o fabrică de spirt, patru fabrici de lichioruri,
170 de birturi, la o populaţie a Braşovului de circa 34.500 de locuitori, patru bordeluri, şase cafenele, 10 hanuri, cinci hoteluri, 29 de restaurante.
Sursă: „Braşovul în imagini – Artă şi document” – 14 mai – 18 iulie 2010.
