Ministrul de Interne Marcel Vela a declarat că a fost deschis un dosar penal după ce un bărbat ar fi folosit puşca pe un drum din judeţul Braşov, procurorul de caz urmând să evalueze toate probele.
„Împotriva autorului a fost deschis un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu, urmând ca procurorul să administreze toate cauzele şi să se pronunţe cu privire la acest fapt”, a declarat Marcel Vela la Digi24.
Precizările vin după ce pe reţelele de socializare au apărut imagini de pe o şosea din comuna Şoarş, judeţul Braşov, în care apărea un bărbat cu o puşcă. Potrivit celui care a postat imaginile, bărbatul a împuşcat un iepure şi, întrebat, a afirmat că deţine autorizaţie pentru această activitate.
Reacția ministrului de Interne vine după ce un bărbat a scris pe pagina de Facebook că se afla pe stradă și a fost martor când animalul a fost ucis. Redăm integral mesajul martorului:
„Agresat și amenințat cu moartea de Nea Pușcoci
Până acum nu am folosit contul meu de Facebook în scop personal. Doar în scop profesional.
Astăzi mi s-a ”oferit” ocazia să am și o primă postare cât se poate de personală.
Pe la 15:45 mergem pe DC14 (Comuna Șoarș, județul Brașov). Dinspre Șoarș, spre Felmer. Cam pe la jumătatea drumului, pe partea stângă a sensului spre Felmer, există ceea ce localnicii numesc ”saivan” (un mic complex zootehnic unde locuiesc câțiva oameni și multe animale, mai ales vite). Cu puțin înainte de saivan mi-a trecut prin față un grup de fazani. Nu e ceva inedit (zona e plină de fazani, căprioare și vulpi care umblă pe drumuri, câmpuri și dealuri), dar mi-a atras atenția numărul mare. Imediat după saivan am întâlnit un autoturism de teren, care venea din sens opus. Șiiii surpriză! Pasagerul din drepta avea scoasă pe geamul portierei țeava unei arme de vânătoare. Acum, am tot auzit de la localnici că se braconează în zonă, dar nu am văzut niciodată braconieri sau vânat ucis ilegal pe la cineva. Dar să dai de doi indivizi îmbrăcați în camuflaj, pe un drum public, care se comportau ca în savană la vânătoare de lei și elefanți, îți cam ridică niscai nelămuriri. Și părul pe spinare. Nu sunt chiar persoana în care urlă spiritul civic, dar mereu când m-am lovit de ceva fapte ilegale, potențial ilegale și nedreptăți, n-am putut să fiu nepăsător. Am întors mașina și am zis să fac fotografii, să se vadă numărul de înmatriculare al mașinii de teren. Apoi i-am depășit cu vreo 50 de metri și am mai stat să văd ce fac. Individul cu pușca (pe mai departe îi vom zice Nea Pușcoci) coborâse din mașină și urcase puțin pe un dâmb. Cauta ceva prin iarba uscată. Apare triumfător cu un iepure mort în mâna dreaptă și pușca în mâna stângă. Se îndreaptă spre confratele de lângă mașina de teren care aștepta cu un sac de plastic pentru pradă și care îl anunță că îi fotografiez. Aruncă vinovat iepurele în șanț, se sfătuiește cu celălalt și îi predă arma. Eu încep să filmez (știu, trebuia s-o fac de la început, dar nu prea folosesc telefonul în acest scop de obicei și nici nu am reflexe de cameraman). Se îndreaptă încet spre mine. „Stai să discutăm ca oamenii.” Dar nu mergeam nicăieri. Vine la geamul meu și mă întreabă ce fac. Eu zic că vreau să văd ce fac ei, ca un cetățean ce mă aflu. Dacă au autorizație să vâneze pe un drum public, lângă un loc plin de oameni și animale domestice. Nea Pușcoci îmi zice că are multe autorizații și scoate din buzunar două carnete cu copertă verde. Nu mi-a arătat ce scrie în/ pe ele. Apoi mă înjură și se năpustește să-mi smulgă telefonul. Nu reușește, dar nu mai pot filma. Începe să dea prin geamul deschis al portierei mele. Cu pumnii, cu palmele. Eu mă apăr, parez, încerc să-l împing. Scap telefonul lângă scaun. El trage de portiera încuiată și mă înjură. Dă în continuare. Apoi începe să mă amenințe cu moartea. Strigă la celălalt să-i aducă arma să mă împuște. Moment în care mă bufnește râsul. Am mai fost amenințat cu moartea, dar nimeni nu s-a mai oferit să mă împuște până acum. Mai dă de câteva ori și pleacă descurajat.
(Nea Pușcoci este un gen de om cum am mai cunoscut. Un privilegiat am vechiului regim și al noilor regime. Un potentat (mai mult sau mai puțin local). Un om care își permite orice. Chiar și să îi pună pe alții în pericol. Sau să agreseze pe cineva. Aiurea. Să meargă pe un drum public cu arma scoasă pe geamul mașinii. Un boss. Poate cu ceva grade.)
Întors la mașină, stă cu spatele la mine. Ia un sac și bagă iepurele în el. Apoi îl zvârle în portbagaj. Se suie lângă ”colega” și pleacă. Mă ”recompun” și decid să merg direct la postul de poliție din Șoarș. După vreo 500 de metri îi văd opriți pe dreapta. Îi depășesc și ei se iau după mine. Fără să calc mai mult accelerația îi țin la distanță. Mă urmăresc pentru vreo doi kilometri. Apoi intru pe asfalt și nu-i mai văd. Ajung la Poliția Șoarș. Era după ora 16.00 și nu mai era nimeni. Sun la 112. Povestesc ce mi s-a întâmplat. Mi se face legătura cu Poliția Brașov și povestesc iar. Mi se spune că va veni un echipaj de la Voila. Mă sună un agent de poliție în maxim 10 minute și stabilim să ne vedem în Șoarș. Îi aștept. Ajung destul de repede, încep să le povestesc, să le arăt și transfer fotografiile și filmarea. Caută numărul de înmatriculare al mașinii de teren prin stație, îmi iau datele și decid să mergem la fața locului. Agenții de poliție găsesc urme de sânge în locul unde fusese aruncat iepurele și urme de bocanci în zăpadă. Cheamă Criminalistica. Apoi le dau o declarație, o a doua declarație. Vine agentul criminalist. Fotografiază, măsoară. Era deja întuneric. Frig fusese tot timpul. Am stat cu ei peste două ore. Am înghețat împreună. Și a fost prima dată când am simțit că niște agenți de Poliție fac tot posibilul să te ajute. Vor deschide dosar penal pentru lovire și amenințări. Și poate pentru braconaj.
Trebuie să subliniez că atunci când am dat de cei doi vrednici vânători, nu m-am gândit neapărat că braconează. Ci am fost șocat de cum mergeau pe un drum public cu arma scoasă pe geam. Cu care, în mod evident, trăseseră după vânat. Iar agresivitatea lui Nea Pușcoci, prins cu iepurele-n sac, mi-a confirmat cât de în neregulă era ce făceau. Și că știau asta.
Ne-am gândit că poate nu e ok să postez, pe contul meu, povestea asta. Pentru că nu știm cine-i Nea Pușcoci și ce-i poate pielea. Că poate vor veni alte amenințări. Că poate va face și altele mai rele. Dar am decis că trebuie. Că trebuie să afle și alții. Că nu ne pasă de alte amenințări. Și dacă vor fi, le vom trimite mai departe Poliției. Pentru că oricum au putut să rețină numărul de înmatriculare al mașinii mele. Și pentru un boss nu e mare efort să afle mai multe pornind de aici. Dar mai ales pentru că nu așa vreau să-mi cresc copiii. Vreau să-i cresc într-o țară în care nu orice dement trage cu pușca pe geamul mașinii după iepuri, pe un drum public, după pofta inimii lui bolnave. Băieții mei nu trebuie să știe ce înseamnă să pleci sau să întorci capul în fața unor nemernici care se cred stăpâni pe plantație. Și nici nu aș vrea să mă întrebe vreodată de ce am fost laș.
Așa că vă rog să distribuiți dacă credeți că trebuie. Pentru că nu-i vorba despre (sau nu numai despre) braconaj. Ci despre siguranța noastră colectivă. Să îl facem cunoscut pe Nea Pușcoci. Adică să aflăm cine este. Și să-l promovăm.
Materialele au fost deja trimise către câteva posturi de știri. Nu știu dacă le vor prelua, dar poate așa reușim să le convingem s-o facă”.
