În cadrul sistemului fiscal din România, impozitul pe venit reprezintă una dintre principalele surse de venit la bugetul de stat. Conform prevederilor Codului fiscal, persoanele fizice sunt obligate să plătească un impozit de 10% pe veniturile obținute din diverse surse, incluzând salarii, activități independente, chirii, investiții și alte surse. Deși acest impozit se calculează anual, există posibilitatea plății în avans prin sistemul de plăți anticipate sau prin reținere la sursă în cazul veniturilor salariale, potrivit legalbadger.org.
Pe lângă impozitul pe venit, persoanele fizice au obligația de a plăti contribuții sociale obligatorii, care includ contribuția de asigurări sociale (CAS), destinată sistemului public de pensii, și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), pentru sistemul de asigurări de sănătate.
În ceea ce privește proprietățile imobiliare, persoanele fizice sunt supuse impozitului pe clădiri, care se calculează în funcție de valoarea clădirii și de destinația acesteia, fie ea rezidențială sau nerezidențială. Rata impozitului variază între 0,08% și 0,2% pentru clădirile rezidențiale și între 0,2% și 1,3% pentru cele nerezidențiale, fiind stabilită de consiliile locale în funcție de specificul și necesitățile fiecărei comunități. Proprietarii de terenuri sunt, de asemenea, obligați să plătească impozitul pe teren, care se calculează în funcție de suprafața terenului, zona în care este amplasat și categoria de folosință. Similar cu impozitul pe clădiri, ratele sunt stabilite de consiliile locale în limitele prevăzute de Codul fiscal.
Nu în ultimul rând, persoanele fizice care dețin mijloace de transport sunt supuse impozitului pe mijloacele de transport. Acest impozit se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a vehiculului pentru autovehiculele cu motor sub 12 tone și în funcție de masa totală maximă autorizată pentru vehiculele de transport marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, reflectând astfel atât valoarea, cât și impactul potențial al vehiculului asupra infrastructurii.
În contextul numărului relativ mare al obligații fiscale datorate de persoane fizice, legislația română oferă stimulente pentru contribuabilii care aleg să-și plătească anticipat datoriile. Plata anticipată a impozitelor și taxelor reprezintă, astfel, o practică încurajată de legislația fiscală din România, oferind contribuabililor oportunitatea de a beneficia de anumite avantaje financiare. Codul fiscal prevede o serie de bonificații pentru cei care aleg să-și achite obligațiile fiscale înainte de termenele scadente, stimulând astfel conformarea voluntară și îmbunătățind fluxul de numerar la bugetul de stat.
În ceea ce privește impozitul pe venitul anual, articolul 121 din Codul fiscal stipulează că, începând cu anul 2021, se poate acorda o bonificație de până la 10% din valoarea impozitului. Este important de menționat că nivelul exact al bonificației, termenele de plată și condițiile specifice de acordare sunt stabilite anual prin legea bugetului de stat, iar procedura detaliată de aplicare a acestei bonificații este stabilită prin ordin al ministrului finanțelor publice. Legea nr. 421/2023 a bugetului de stat pe anul 2024 nu a stabilit vreo reducere la plata impozitului pe veniturile realizate de persoane fizice, astfel în anul curent nu se aplică vreo bonificație în cazul plății anticipate a impozitului.
Pentru proprietarii de clădiri, terenuri și mijloace de transport, Codul Fiscal prevede, de asemenea, oportunități de economisire prin plata anticipată. Astfel, art. 462, 467 și 472 din acest act normativ stipulează că se poate acorda o bonificație de până la 10% pentru plata cu anticipație a acestor impozite, efectuată până la data de 31 martie a anului respectiv. Un aspect important de menționat este că, deși legea stabilește limita superioară a bonificației la 10%, nivelul exact este determinat prin hotărâre a consiliului local sau, în cazul municipiului București, prin decizia Consiliului General al Municipiului București. Această abordare descentralizată permite autorităților locale să adapteze politica fiscală la realitățile economice și sociale specifice fiecărei comunități. Astfel, într-o localitate cu o rată ridicată de colectare a impozitelor, consiliul local ar putea opta pentru o bonificație mai mică, în timp ce într-o zonă cu dificultăți economice, bonificația ar putea fi stabilită la nivelul maxim pentru a stimula plățile anticipate și a îmbunătăți lichiditatea bugetului local. Cu toate acestea, bonificația nu se aplică în cazul impozitelor pe clădiri, pe teren și pe mijloacele de transport cu o valoare de până la 50 de lei inclusiv, în cazul acestora legea prevăzând plata integrală până la 31 martie în fiecare an.
În domeniul contribuțiilor sociale, legislația fiscală a introdus recent stimulente similare. Art. 151 și 174 din Codul fiscal prevăd posibilitatea acordării unor bonificații de până la 10% pentru plata anticipată a contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS). Similar cu impozitul pe venit, detaliile specifice privind nivelul bonificației, termenele și condițiile de acordare sunt stabilite anual prin legea bugetului de stat. Această prevedere este deosebit de relevantă pentru persoanele fizice care realizează venituri din activități independente sau alte surse pentru care sunt obligate să-și calculeze și să-și plătească singure contribuțiile sociale. Trebuie menționat, însă, că legea bugetului de stat pe anul 2024 nu a stabilit vreo bonificație nici pentru aceste contribuții.
În concluzie, sistemul de bonificații pentru plata anticipată a impozitelor și taxelor are implicații semnificative la nivel bugetar. Astfel, acest sistem contribuie la îmbunătățirea predictibilității și stabilității veniturilor, reducând potențial costurile administrative asociate cu urmărirea și colectarea impozitelor neplătite. Totodată, bonificațiile acordate prezintă un avantaj și la nivel individual pentru fiecare contribuabil care alege să plătească anticipat impozitele, taxele și contribuțiile. Cu toate acestea, decizia de a efectua plăți anticipate trebuie să țină cont de mai mulți factori, inclusiv capacitatea financiară de a face plăți mai mari la începutul anului, predictibilitatea veniturilor și a obligațiilor fiscale, precum și costul de oportunitate al fondurilor utilizate pentru plata anticipată.
Sursa, legalbadger.org
