Prefectul județului Brașov, Mihai Cătălin Văsii, a răspuns ieri invitației consulului onorific al Republicii Polone la Brașov, dl. Janusz Wiesław Szaliński, de a participa la ceremonia de comemorare organizată la monumentul „Altarul de campanie al refugiaților polonezi 1940” situat la Tabăra Asociației Creștine a Tinerilor YMCA de la Timișul de Sus.
Evenimentul s-a bucurat de prezența E.S. d-lui Maciej Lang, Ambasadorul Republicii Polone în România. Au fost, de asemenea, prezenți, consulul onorific al Republicii Franceze la Brașov, Ion Ciolacu, vicepreședintele Consiliului Județean Brașov, Szenner Zoltan, comandantul Garnizoanei Brașov, col. Marian Dragomir, comandantul Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” Brașov, comandor conf. univ. dr. Marius Șerbeszki.
Ceremonia a fost asigurată de militari ai Contingentului polonez din cadrul Brigăzii Multinaționale NATO de la Craiova, ai Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” Brașov și de fanfara Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” Brașov.
În alocuțiunea sa, prefectul Mihai Cătălin Văsii a declarat:
„Se spune că istoria tinde să se repete. Din nefericire, atunci când se repetă situații de confruntare militară, cel mai mult au de suferit oamenii obișnuiți care nu poartă nici o vină pentru ceea ce li se întâmplă.
La 1 septembrie 1939, după o înscenare, forțele naziste au atacat Polonia din nord, sud și vest. Pe 17 septembrie, același an, exemplul naziștilor a fost urmat de trupele sovietice, care – fără nici o declarație de război – au atacat și ele Polonia, dinspre est.
Aproximativ 50.000 de polonezi, militari și civili, s-au refugiat atunci în România. Dintre aceștia, aproximativ 600, dacă documentarea mea este corectă, au fost găzduiți de această tabără creștină, în perioada 1939-1940. Ei au construit acest altar închinat Fecioarei Maria.
Acum, la peste 8 decenii, asistăm din nou la un atac neprovocat asupra unei țări suverane, sub pretexte absurde, care falsifică și istoria, și realitatea. Victima este Ucraina, iar statul agresor este urmașul Uniunii Sovietice.
Și de această dată, invazia rusă în Ucraina a silit milioane de oameni să ia calea pribegiei. Cei mai mulți dintre acești refugiați au venit și continuă să vină în Polonia și România. Au fost și sunt primiți cu brațele deschise, ajutați nu doar material, ci și înconjurați cu empatie, compasiune, căldură sufletească. Pentru că și poporul român, și cel polonez au fost greu încercate de istorie, știu ce înseamnă suferința și cât de mult contează să ai un umăr pe care să te sprijini atunci când îți este greu.
Acest altar în fața căruia suntem astăzi este un simbol puternic. Un simbol al păcii, al credinței în Dumnezeu și în biruința binelui asupra răului. Nu în cele din urmă, este un simbol al prieteniei și solidarității umane. Să îl onorăm cum se cuvine și să ne asigurăm că facem tot ceea ce stă în putința fiecăruia dintre noi pentru ca omenirea să nu mai repete ororile războiului”.