Primarul Allen Coliban și viceprimarii Flavia Boghiu și Sebastian Rusu au participat astăzi la comemorarea deținuților politici anticomuniști, care a avut loc la monumentul din Piața Teatrului.
„Astăzi, în 9 martie, am venit să ne comemorăm pe frații noștri, părinții noștri, care au murit în închisorile comuniste, aruncați în gropi comune, fără preoți, fără nimica. Cei care am scăpat sau am reușit să ieșim din închisorile comuniste, am ieșit cu sechele care ne-au terminat. Da, am fost condamnat 20 de ani, am făcut 9, am fost în închisorile din Gherla, Jilava, Periprava… Și am zis da. Am dat semnale că totul merge prost și comunismul el este, după cum am ajuns astăzi să spunem, criminal și nu a avut legi decât să terorizeze și să se cațăre la putere. Atâta tot. Numai credința în Cel de Sus, în Dumnezeu, pentru că eu am ieșit la 42 de kg, vă închipuiți că de abia am putut să supraviețuim. Deci dorința de a ajunge la o zi în care dreptatea să iasă la iveală“, Alexandru Chistol, vicepreședintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Brașov.
„9 martie, încă un prilej de a ne întâlni la Monumentul Eroilor Luptei anticomuniste. Monumentele sunt atât din piatră, cât și din oameni. Există oameni monument, există oameni care au renunțat la limitele naturii umane pentru a se sacrifica, pentru a se jertfi în numele libertății, în numele dreptății, în numele unor idealuri și în numele celorlalți semeni care aveau de suferit pe perioada comunismului. Avem, la Brașov, mândria aceasta că suntem pe harta luptei anticomuniste, avem oameni care încă sunt printre noi și care pot să depună mărturie în fața noilor generații despre ororile regimului comunist. Trebuie să avem grijă de noile generații, să învețe despre tot ce a însemnat oroarea regimului comunist și represaliile din acele vremuri, tocmai pentru ca istoria să nu se repete. Noi le mulțumim tuturor celor care sunt printre noi și care dau această mărturie, fie prin propria persoană și propria istorie, fie prin documentarele și evocarea acelor ani, atât de importantă pentru a păstra memoria vie. Cinste lor!“, – primarul Allen Coliban.
În Articolul 1 din Legea nr. 247/2011 se menţionează: „Se declară ziua de 9 martie Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din perioada 1944-1989“, care în calendarul creştin-ortodox este Ziua Pomenirii Sfinţilor Muceniciť”.
Cei 40 de mucenici din Sevastia erau ostași creștini care făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia și care nu erau doar romani de origine, ci și greci și armeni. Au fost martirizați în anul 320 din cauza credinței creștine, din porunca împăratului roman Licinius. Potrivit învățăturii bisericești, cei patruzeci de soldați creștini au fost îndemnați de Agricolae, prefectul Armeniei Inferior, să aducă jertfe zeilor romani și au refuzat să intre în templu, mărturisind în mod deschis că sunt creștini. După ce au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri, ei au fost aduși pe marginea unui lac de la marginea orașului Sevastia, într-o noapte foarte friguroasă, și au fost aruncați dezbrăcați în apa înghețată a lacului pentru a muri de frig. Persecutorii au pregătit pe mal o baie caldă pentru cei care ar fi declarat că renunță la creștinism. Unul dintre cei patruzeci de soldați nu a mai putut îndura frigul năpraznic și a acceptat să aducă ofrande zeilor romani, dar a murit imediat după ce a ieșit din lacul înghețat și a intrat în baia caldă. Unul dintre gardieni, pe nume Aglaius, care veghea martiriul soldaților, a văzut deodată o lumină supranaturală care-l copleșea și s-a proclamat creștin; el s-a dezbrăcat și a intrat în apele lacului, alăturându-se celor treizeci și nouă de oameni rămași. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zorii zilei cei patruzeci de soldați au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să agonizeze până ce au murit. Trupurile lor au fost arse și cenușa aruncată în lac. Creștinii au adunat însă rămășițele lor și le-au distribuit în mai multe orașe; în acest fel, venerarea celor patruzeci de martiri s-a răspândit în întreg imperiul și numeroase biserici au fost ridicate în cinstea lor.
Printre cei pomeniți de Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din perioada 1944-1989 se numără ierarhi, profesori de teologie, studenți, monahi, intelectuali creștini și multe mii de preoți ortodocși și greco-catolici, care au fost anchetați și arestați, bătuți, aruncați în închisori și lagăre de exterminare, schingiuiți și înjosiți, trimiși să lucreze în condiții de iad la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în mine sau la stuf, chiar deportați în Siberia, pentru principala vină de a fi socotiți periculoși pentru regimul politic comunist, uneori doar în baza unor mărturii false.
Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, în timpul regimului comunist, în România, au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici în care au pătimit peste trei milioane de români, dintre care 800.000 au murit.
