Depunerea jurământului în calitate de martor în fața instanței reprezintă un moment solemn al procesului de judecată, marcând angajamentul martorului de a spune doar adevărul. Această procedură se regăsește, într-o formă sau alta, în majoritatea sistemelor juridice din lume, notează legalbadger.org.
Indiferent de natura penală sau civilă a procesului, formula jurământului depus de către martor este: „Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”, potrivit art. 319 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv potrivit art. 121 alin. (3) din Codul de procedură penală. Depunerea jurământului se va face ținând mâna pe cruce sau pe Biblie, cu excepțiile prevăzute de legiuitor în cazul celor care au o altă credință religioasă.
În ansamblu, atât procedura civilă, cât și procedura penală reglementează același derogări pentru situațiile în care martorul are o altă credință religioasă ori martorul este un minor. Prin urmare, Codul de procedură civilă prevede în art. 319 alin. (3) că „Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinței religioase a martorului.”, iar dacă acesta are altă religie decât cea creștină, prevederea privind menționarea unei divinități poate fi eliminată. În acest din urmă caz, alin. (5) al articolului de lege antereferit prevede o altă formulă a jurământului: „Jur pe onoare și conștiință că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu.” Mai mult de atât, există situații în care martorul poate să refuze să depună jurământul din motive de conștiință sau confesiune, astfel, potrivit alin. (6) acesta va rosti în fața instanței următoarea formulă: „Mă oblig că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu”, aceasta purtând denumirea de declarație solemnă.
În cazul persoanelor mute și surdo-muteștiutoare de carte, cu respectarea acelorași mențiuni antereferite, vor depune jurământul transcriind în fața instanței formula acestuia și semnând-o. De asemenea, „persoanele hipoacuzice vor rosti jurământul, iar cele care nu știu să scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret”, conform art. 319 alin. (7) din Codul de procedură civilă.
Totodată, minorii chemați în calitate de martori în proces, care la data audierii nu au împlinit vârsta de 14 ani sau cei lipsiți de discernământ, „fără a beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, pot fi ascultați fără jurământ, însă instanța le va atrage atenția să spună adevărul și va ține seama, la aprecierea depoziției lor, de situația lor specială”, potrivit art. 320 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește procedura penală, toate aceste derogări de la regula generală în ceea ce privește depunerea jurământului de către martor operează în mod similar, inclusiv în fața judecătorului de drepturi și libertăți, în conformitate cu prevederile art. 121 și art. 124 alin. (5) din Codul de procedură penală.
Reglementările în materie de procedură civilă și penală prevăd că după depunerea jurământului, președintele completului de judecată pune în vedere martorului că dacă acesta nu va mărturisi adevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă. Toate aceste acte se menționează și în declarația scrisă.
Infracțiunea de mărturie mincionasă
Art. 273 incriminează sub denumirea de mărturie mincinoasă „Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat”. Astfel, observăm că legiuitorul a cuprins în sfera de incidență a infracțiunii atât martorii din procesul penal, cât și martorii din procesul civil sau din orice altă procedură în care ar putea fi ascultați martori.
Potrivit alin. (2) al art. 273 din Codul penal, infracțiunea poate fi săvârșită de:
- un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor;
- un investigator sub acoperire;
- o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret;
- în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Totuși, martorul care își retrage mărturia „în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.” nu va fi pedepsit. Reținem că infracțiunea de mărturie mincinoasă, după cum de altfel am menționat supra, nu poate fi săvârșită de altă părți în proces, ci doar de către părțile ce au calitate de martor.
Mărturia mincinoasă se pedepsește, potrivit art. 273 alin. (1) din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Sursa, legalbadger.org
