„O teoremă o poate lua oricine de pe internet. Relația dintre oameni, aceea este cea mai importantă”: ce au spus peste 30 de profesori, directori și elevi despre școala românească?
Campania de comunicare a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” a adus perspective clare asupra profilului ideal de profesori – prin lentila elevilor din sistemul de stat românesc, dar și perspectiva formării inițiale și continue a cadrelor didactice – prin lentila profesorilor cu vechime în sistem, directori de școli, dar și debutanți. Interviurile oferite de studenți, viitori profesori în sistemul de educație – parte beneficiară a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, au confirmat nevoia de formare practică, în fața elevilor, pentru tinerii debutanți.
Directorii de școli, profesorii, elevii – actori relevanți ai campaniei „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”
Interviurile campaniei au fost înregistrate pe teren, în școlile cadrelor didactice prezentate. Profesorii intervievați adună împreună peste 500 de ani la catedră: cel mai tânăr profesor are 7 ani de experiență în sistemul de educație, cel mai experimentat – 40. Fiecare declarație este valoroasă fiindcă este cea mai în măsură să ne ofere perspectiva de pe teren, uneori provocatoare, alteori cu reușite, a profesorului ori elevului.
Ce ne-au spus: șase teme din peste 30 de interviuri
1. Vocația vine prin oameni
Aproape fiecare cadru didactic intervievat își explică alegerea printr-un model pe care l-au avut când erau elevi: o învățătoare, o profesoară de chimie, un diriginte, un părinte de la catedră. Persoane care au ajuns la catedră mai târziu, prin reconversie profesională.
„Am ales să fiu cadru didactic datorită profesoarei mele de chimie. Din clasa a VI-a mi-am spus că voi fi ca dânsa.” — Cerasela Liliana Ciobanu, profesor de chimie, director adjunct, 31 de ani la catedră
„Nu a fost neapărat o dorință personală, dar am constatat de-a lungul timpului că meseria m-a ales pe mine.” — Mihaela Bucinschi, profesor pentru învățământul primar, 40 de ani la catedră
2. Primul an în sistemul de educație: perioada când se observă formarea inițială a cadrelor didactice”
Debutul apare în toate declarațiile intervievaților, ca fiind procesul cel mai delicat și provocator, precum: clase cu predare simultană, elevi de liceu aproape de aceeași vârstă cu profesorul, planificări scrise de mână, lipsă unui mentor în unitatea școlară la debut ori sprijin profesional, birocrația, lipsa timpului alocat tuturor sarcinilor, sentimentul de singurătate în cancelarie.
„Lucram cu patru clase deodată și ajungeam acasă plângând, dar era motivația aceea personală: nu mă las.” — Alina Elena Țugui, profesor de limba franceză
„Eram foarte tânără, aveam 19 ani. Părinții elevilor mă priveau ca pe copilul lor, nu ca pe învățătoarea copiilor lor.” — Cristina Lăcătuș, profesor pentru învățământul primar, director adjunct
3. Formarea continuă a cadrelor didactice: „Nu poți să rămâi pe loc”
Profesorii cu experiență resping ideea că gradele didactice încheie formarea. O descriu ca pe un „update periodic”, necesar în era digitală.
„Câteodată avem impresia că, dacă au trecut 15–20 de ani de când predai și ai grade didactice, ești performer. Nu ești. Nu mai ești actorul de pe scenă cu un monolog constant, ești facilitator.” — Coziana Zaharia, profesor pentru învățământul primar, 29 de ani la catedră
„Este una dintre profesiile în care te pregătești o viață întreagă. Nu poți să rămâi pe loc.” — Andra Vlad, profesor pentru învățământul primar
„Formarea cadrelor didactice este foarte importantă în era digitală și a AI-ului. Trebuie să ne formăm noi în primul rând și să-i învățăm pe copii cum să acționeze responsabil în online.” — Monica Chiriță, profesor de limba engleză
4. Atunci și acum: de la performanță în învățământ la relație înainte de a cere performanță
Comparată cu școala în care au învățat acum 30 de ani profesorii de azi, școala de acum este descrisă precum primitoare și mai atentă la stare socio-emoțională a copiilor. Totodată, profesorii menționează că respectul pentru această meserie a scăzut.
„Atunci, educația era pe performanță, scotea în evidență doar copiii performanți și nu oferea nicio șansă celorlalți. Educația zilelor noastre trebuie să plece de la relație.” — Coziana Zaharia
„Profesorul era Zeus, pus pe un anumit piedestal. Acum trebuie să fim lângă elev.” — Cerasela Liliana Ciobanu
„Când eu am fost elevă nu se punea accent pe emoțional. Acum se pune mult accent pe starea de bine a elevului, păstrând totuși limite și reguli.” — Georgiana Daniela Măcriș, profesor de matematică
5. Ce schimbări aduce încrederea, la clasă și în cancelarie
Profesorii din școlile care parcurg programul Școala Încrederii descriu instrumente concrete pe care le aplică la clasă: banca emoțiilor, copacul încrederii, jurnalul încrederii, menite să încurajeze feedback-ul și să îmbunătățească relațiile interpersonale și chiar intrapersonale sau chiar activitatea de a crește și educa lideri – cea în care elevii devin „profesori pentru o zi”. Cel mai des, schimbarea personală numită este aceeași: „sunt mai încrezătoare”, „sunt mai răbdătoare”, „sunt mai empatică”.
„Prin activitățile de tipul copacul încrederii sau banca emoțiilor am reușit să obținem foarte multe schimbări la nivelul clasei. Copiii vin în pauze și îmi povestesc ce se întâmplă în suflețelul lor.” — Andra Vlad, 14 ani la catedră.
„Am învățat că nu trebuie să ne temem de greșeală. Am făcut din greșeală un moment de celebrare.” — Camelia Nicolescu, profesor de limba și literatura română, 28 de ani la catedră
„Datorită programului, am observat că nu mai este nevoie să cenzurez bucuria. M-a ajutat să fiu exact așa cum sunt.” — Nicoleta Clai, profesor pentru învățământul primar, 14 ani la catedră
6. Ce își doresc elevii în școală: profesori care îi văd și îi aud
Întrebați cum arată profesorul ideal pentru ei, elevii nu vorbesc despre materie, ci despre respect, răbdare și ore interactive.
„Profesorul ideal ar trebui să fie cel care are încredere în noi și e deschis la toate opiniile noastre.” — Ioana, elevă de gimnaziu
„Profesorul ideal are grijă și de cum se simte elevul, nu doar de cum învață el. “— Erin, elevă de liceu
Perspectiva managementului: încrederea se construiește și în cancelarie
Cadrele didactice și directorii unităților școlare intervievați văd formarea continuă ca pe o politică a școlii, nu ca pe o bifă individuală. Pentru ei, climatul din cancelarie se transmite direct în clasă.
Gina Badea, director al unei școlii gimnaziale și profesor de matematică, cu peste 27 de ani la catedră, a găsit resurse în programul Școala Încrederii ca să construiască încredere reciprocă în echipă.
„Eu trebuia să le creez colegilor o încredere și eu să am încredere în ei. Și s-a creat într-adevăr o încredere reciprocă și un ajutor reciproc.”
„Nu există «mi-am dat gradul și am terminat, aștept să ies la pensie». Formarea trebuie făcută pe toate domeniile, inclusiv management și leadership. Și la clasă suntem tot un lider.”
Viorica Hera, director și profesor de fizică, cu 39 de ani la catedră, menționează că formarea e nevoie să fie permanentă și pune relația cu elevii înaintea materiei.
„În învățământ formarea trebuie să fie permanentă, nu să se limiteze la grade didactice. E bine ca un profesor să participe, atunci când are ocazia, la orice curs de formare.”
Cerasela Liliana Ciobanu, director, include și managerii în nevoia de formare: „Tot timpul în această meserie avem de învățat. În fiecare zi trebuie să ne actualizăm la cea mai bună versiune a noastră.”
Cristina Lăcătuș, director adjunct, cu 31 de ani în aceeași școală: „Copiii se schimbă de la an la an. Schimbarea înseamnă evoluție.”
Conducerea Asociației Școala Încrederii: de ce o școală pentru viitorii profesori
Asociația Școala Încrederii lucrează din 2020 cu peste 380 de grădinițe și școli de stat. Proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” a dus o abordare înainte de catedră, către studenții care se pregătesc pentru învățământ. Formarea din proiect a mers alături de formarea din universitate, cu competențe socio-emoționale, didactice, digitale și verzi, iar practica s-a derulat în comunități de învățare împreună cu profesorii mentori din școlile de practică.
„Prin proiectul Școala Tinerilor Profesori de Încredere contribuim la pregătirea celor care urmează să fie la catedră, astfel încât să aibă, încă de la început, repere și instrumente pentru predare, dar și pentru dimensiunea socio-emoțională a rolului lor.”
„Principalele neajunsuri pe care le vedem la studenții din contexte mai vulnerabile nu țin de potențial sau de motivație, ci de resurse și expunere.”
„Formarea continuă a profesorilor este una dintre cele mai puternice pârghii pe care le avem dacă vrem schimbare reală în școală. Pentru că atunci când adulții sunt bine, și copiii sunt bine.” — Letiția Suciu, Director Executiv și co-fondator, Asociația Școala Încrederii
Participanții: cine sunt viitorii profesori
Peste 340 de studenți de diferite cicluri de învățământ au trecut prin proiectul care a presupus formare, mentorat și practică la clasă, dar și stagii de practică în organizații partenere. O parte dintre studenții participanți la programele de training, alături de profesori cu experiență și elevi au fost incluși în campania media a proiectului, menită să strângă mărturii despre provocările la început de drum în meseria de profesor, despre formarea continuă a cadrelor didactice și despre cum văd elevii, beneficiarii actului didactic, profesorul ideal.
Romeo Mut-Rostaș, student în anul al III-lea la PIPP la UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș, absolvent de liceu pedagogic. Vrea să predea la clasele primare, unde doar 7% dintre profesori sunt bărbați (OECD): „Am avut contact cu profesori experimentați care ne-au ghidat, ne-au oferit încredere în noi înșine și ne-au ajutat să prindem curaj.”
Ștefan Neamu, absolvent de PIPP în Sibiu, provine dintr-o familie cu trei cadre didactice. A făcut practică la grădiniță și la școală: „Pentru mine, încrederea se construiește prin ceea ce lucrezi și prin efortul pe care îl depui zi de zi.”
Dinuța Beica, absolventă a Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș, cu dublă specializare (PIPP și Comunicare și Relații Publice), a făcut un an și jumătate de practică alături de o doamna învățătoare cu peste 25 de ani vechime în învățământ: „Interacțiunea cu mentorii a fost foarte utilă, mai ales pentru că ne-au oferit disponibilitate reală, inclusiv în afara sesiunilor oficiale.”
Cătălina Anghel, studentă în anul al II-lea la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, s-a înscris pe loc după prezentarea proiectului la facultate: „La toate întâlnirile din proiectul Școala Tinerilor Profesori de Încredere am simțit că este în regulă să vorbesc, că nu voi fi judecată și că pot fi eu însămi.”
Andreea Deteșan, economist, absolventă de PIPP la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu: „Cele mai importante au fost orele de practică, pentru că acolo vezi efectiv cum se simte la clasă, cum se predă, cum explici.”
Cristina Ciungu, absolventă de Comunicare și Relații Publice, a lucrat în vânzări înainte să aleagă PIPP la Sibiu: „Un profesor de încredere este un om care câștigă această încredere prin mici acțiuni zilnice.”
Gabriela Cucea, economist cu masterat în finanțe, absolventă PIPP: „Este genul de experiență care te ajută nu doar profesional, ci și în viața personală.”
