În urmă cu câteva minute s-a încheiat Sinodul Mitropolitan de la Sibiu care a decis canonizarea părintelui Arsenie Boca. Propunerea a fost făcută de ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, iar decizia de canonizare a fost luată cu unanimitatea voturilor membrilor sinodului. Decizia Sinodului Mitropolitan urmează să fie înaintată preafericitului părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care va decide în zilele următoare la Izvorul Mureșului, data și condițiile în care se va face canonizarea.
În cadrul ședinței Sinodului mitropolitan, ierarhii prezenți au luat act cu aprobare de dosarul de canonizare întocmit de Comisia specială teologică mitropolitană pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca.
Dosarul complet și studiul document asupra sfințeniei vieții Cuviosului Părintelui nostru Arsenie vor fi înaintate spre examinare și decizie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Teolog, pictor și duhovnic, Părintele Arsenie s-a născut în data de 29 septembrie 1910.
A studiat la Gimnaziul ortodox „Avram lancu” din Brad (1922-1929), la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1929-1933), la Academia de „Belle Arte” din București și a urmat un stagiu de documentare la Muntele Athos.
A fost hirotonit diacon celib în 1936 și preot în data de 10 aprilie 1942.
În data de 3 mai 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, sub numele de Arsenie, a cărei obște a îndrumat-o până în toamna anului 1948, când a fost transferat de mitropolitul Nicolae Bălan la Mănăstirea Prislop.
A fost arestat de autoritățile comuniste în noaptea de 15/16 ianuarie 1951 și închis la: Aiud, Baia Sprie, Ocnele Mari, nouă luni la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Eliberat la 17 martie 1952, s-a întors la Mănăstirea Prislop. În anul 1955 a fost anchetat la Timișoara, suferind alte șase luni de detenție.
În anul 1969 Mănăstirea Prislop a fost închisă, iar părintele Arsenie exclus din monahism, începând perioada de pribegie prin București și alte localități.
În 1961 a fost angajat la Atelierele Patriarhiei, iar în 1968 a fost pensionat.
Apoi s-a retras la parohia Drăgănescu, lângă București, unde a început pictarea lăcaşului de cult.
Spre sfârșitul vieții i s-a permis să se reîntoarcă la Prislop.
A trecut la cele veșnice în data de 28 noiembrie 1989 și a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, mormântul părintelui devenind un adevărat loc de pelerinaj pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au iubit.
