Negrul, culoarea care nu îmbătrânește niciodată, a traversat secole și epoci, schimbându-și mereu sensurile și rolurile. În Evul Mediu, era asociat cu întunericul și misterul, iar obținerea unei nuanțe profunde și durabile pentru textile reprezenta o provocare majoră. Coaja și frunzele de nuc, taninii din scoarța de stejar sau indigo-ul amestecat cu pigmenți vegetali erau folosite pentru a crea negrul pe țesături, iar funinginea și cărbunele contribuiau la densitatea întunecată a hainelor. Abia în secolul XIX, odată cu apariția coloranților sintetici, această culoare a devenit accesibilă tuturor.
În perioada Revoluției Industriale, orașele erau cufundate în fum și funingine, iar moda a preluat această atmosferă. Costumul negru al bărbatului burghez a devenit simbol al respectabilității, iar rochiile negre de doliu inspirau gravitate și solemnitate. În artă, negrul a fost emblemă a melancoliei romantice, iar impresioniștii l-au folosit pentru contrast și dramatism.
Secolul XX a adus transformarea completă a acestei culori. Coco Chanel, cu celebra „mică rochie neagră” din 1926, a transformat negrul din simbol al durerii în etalon al eleganței. Yves Saint Laurent îl considera „puntea dintre artă și modă”, iar Versace vedea în el esența simplității absolute. În anii ’50 și ’60, negrul a devenit culoarea rebelilor și a artiștilor, iar gecile de piele negre au definit subcultura rock și spiritul motocicliștilor.
Astăzi, negrul rămâne un cod vizual al puterii, eleganței și rafinamentului, purtând povești despre oameni, epoci și destine.
Pentru cei dornici să descopere mai profund cum hainele reflectau statutul, profesia și identitatea de-a lungul timpului, Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului organizează expoziția temporară „Haina îl face pe om – Incursiune în codul vestimentar de odinioară”, în Piața Sfatului, nr. 15. Expoziția este deschisă de miercuri până duminică, între orele 10:00–18:00, și prezintă piese vestimentare cu istorie, care dezvăluie modul în care țesăturile și culorile vorbeau despre rang și meserie, într-o lume în care fiecare detaliu era o declarație.
