El anunță că va retrage din expoziție lucrările atribuite lui Victor Brauner care îi aparțin. Doi istorici și critici de artă au acuzat că în expoziție ar fi fost incluse falsuri la limita ridicolului din colecția fostului premier. Adrian Năstase se apară și spune că tablourile sunt originale.
Adrian Năstase:
„As vrea, totusi, să fac unele comentarii suplimentare și să trag unele concluzii .
- Am crezut, cu naivitate, că mă bucur de un anumit respect în lumea artei ținand seama de contribuțiile mele ca premier în acest domeniu – muzee și colecții, biblioteci, sute de obiective restaurate (menționez doar Muzeul Național de artă contemporană sau Muzeul hărților și multe altele), indemnizațiile de merit pentru 700 de oameni de cultură , proiectul Orașului artiștilor (care, din păcate, nu a fost dus până la capăt de guvernarile ulterioare). Recunosc, am fost afectat de modul în care oameni pe care i-am pretuit au încercat să mă folosească drept “collateral damage” intr-o bătălie de reglare de conturi. M-aș fi așteptat deci la o semnalare personală, de bună credință, in măsura în care unele lucrari vizate fuseseră expuse și în urmă cu 20 de ani .
- Mi se pare greu să contești o mențiune olografa a Lenei Constante, soția lui Harry Brauner, fratele lui Victor Brauner. Lucrarea respectiva, realizată la 15-16 ani este interesantă din punct de vedere istoric. Lena Constante menționează si faptul că rama tabloului a fost pusă chiar de către pictor. Am schimbat-o pentru expoziție dar o păstrez ca martor . Există apoi o acuarelă pe care o am de la Mihai Oroveanu și pe care el o avea de la Gellu Naum. De altfel mi-a daruit, cu ocazia inaugurarii MNAC și un desen cu semnătura lui Brauner și cu mențiunea “fait le soir a 10 heures chez Gelu”. Tabloul cu cele trei nuduri pare cel mai atacat. În mod paradoxal, el are expertize si din România și din Franța. Autorii sunt menționați în comunicatul MNAR: Amelia Pavel, Mircea Deac, Rodica Matei . Există însă și o mențiune olografă, în franceză a lui Saran Alexandrian, “ami et biographe de Brauner”, după cum spune el, și autor al mai multor lucrari despre Brauner. De altfel, in urmă cu 21 de ani, în 2003, Emil Nicolae, curatorul expoziției organizate la centenarul Brauner, relateaza în cartea sa “Patimile după Victor Brauner” că la momentul vernisajului expozitiei, in 14 iunie 2003, el l-a intrebat pe Alexandrian daca exista falsuri in expozitie iar răspunsul a fost negativ (pag. 217). E vorba deci de patru critici de artă cu zeci de lucrări publicate. Sa spui despre ei ca au certificat falsuri reprezintă un vot de blam la adresa, in primul rand, a unui segment important al criticii artă din România Și pune semne de întrebare pentru toate lucrările autentificate de-a lungul anilor de către aceștia. Mi se pare greu de acceptat si respingerea cu atata violență a unei autentificări realizate de către un expert cunoscut din Franța.
- Înțeleg bătălia pentru păstrarea unui monopol Brauner în Occident. Această abordare este inevitabilă și am întâlnit-o și în cazul altor pictori/artisti de origine română. În mod indirect, pentru mici interese, acceptăm acest monopol, distrugând încrederea în expertiza internă. Pentru că tot se desfășoară expoziția Brâncuși la Timișoara, reamintesc faptul ca singură lucrare de Brâncuși recuperată și adusa în România a fost “Capul de copil”, cumpărat de Guvernul pe care l-am condus si care se afla la MNAR .
- Concluzie. Am reflectat la lucrurile care s-au întâmplat și am decis că nu este cazul ca membrii familiei mele să treacă printr-o perioadă de linșaj mediatic, așa cum s-a întâmplat cu 15/20 de ani în urmă, pornind de la tot felul de persoane care să-și dea cu părerea despre lucrările mele aduse în expozitie. Am crezut că pot participa la un eveniment deosebit cu câteva lucrări de artă pe care le consider interesante. Lucrarea “Affront” este, in opinia mea, una dintre cele mai interesante lucrări ale lui Brauner. Și am crezut că este bine ca ea sa fie recuperată și expusă pentru vizitatorii din țară. Se pare că nu este bine așa .Rămâne să ne jucăm între noi, în continuare, cu picturile lui Petrașcu, ale lui Tonitza, etc., care, din păcate, nu au cote ridicate în străinătate . De aceea am decis, ca forma de protest, să retrag din expoziție toate lucrarile, nu numai pe cele expuse anterior la Piatra Neamț. I-am comunicat aceasta decizie domnului director general Calin Stegerean. Fac acest lucru dintr-un sentiment de revolta dar și pentru că nu vreau să creez probleme conducerii Muzeului care a selectat lucrările pentru expoziție. Mi s-a sugerat, in calitate de colectionar, sa arat spre conducerea Muzeului care a girat alegerea lucrarilor. Nu este genul meu sa actionez in acest fel. Stiu ca se dă o lupta subterana in muzeu dar, si in afara sa, pentru diverse curatorii. Nu vreau sa creez probleme nici doamnei ministru Turcan care a avut o poziție corectă în legătură cu isteria de acuzații. Am crezut că, după 2004, sentimentele de ura se vor atenua . M-am înșelat, din păcate. În ceea ce privește lucrările, sunt convins că fiii mei vor știi să le pastreze sau să le valorifice candva. Posibil în străinătate.”
