Parcul Central al Braşovului, ce datează de pe la 1885, era la început un loc viran de-a drepta şi de-a stânga porţii vămii, pe locul unde trăgeau carele sătenilor ce veneau cu marfa la târgul din cetate. Pe promenadă se plimba în cursul săptămânii tineretul braşovean. Duminica după prânz era rezervată lucrătoarelor şi servitorimii, ce primeau liber de la stăpâni. În timp, zona a fost transformată în ceea ce numim azi parcul central sau Nicolae Titulescu.
La sfârşitul secolului al XIX, zona unde este acum Cercul Militar era cunoscută ca locul de promenadă al braşovenilor. Acesta era mărginit de Aleea Rudolf, numită astfel după numele prinţului moştenitor al monarhiei austro-ungare, mort în 1889, la Mayerling. După plimbare, braşovenii se răcoreau la grădina de vară a Restaurantului Transilvania, ale cărei mese erau desfăşurate până în mijlocul carosabilului. Localul se afla la parterul clădirii unde azi este Rectoratul Universităţii. Aleea a devenit după 1918, bulevardul Ferdinand, regele care întregise România. Un alt loc pentru întâlniri era frumoasa fântână cu sirene.
În prima parte a secolului XX, grădinarul şef al Braşovului, Carol Hermann, proiectează linia modernă a spaţiului verde din centrul oraşului, ce va deveni în timp parcul emblematic al oraşului. Speciile rare de arbori mărgineau alei lungi traversate de altele mai scurte, şi din loc în loc erau băncute. Pe latura dinspre bulevard, era Promenada de jos. În 1932, se va numi parcul Carol al II- lea, iar o perioadă poartă numele Cuteanu, după primarul care are o mare contribuţie la modernizarea urbei. Între cele două războaie mondiale, din pavilionul de pe aleea centrală se auzeau acorduri ale fanfarei militare sau muzică de promenadă interpretată orchestra oraşului. Din 1948,, timp de 14 ani parcul s-a chemat al prieteniei, româno – sovietice, desigur. Acum, se numeşte Nicolaie Titulescu, după marele diplomat român înmormîntat în curtea bisericii Sfântul Nicoalie. În parc se află şi statuia lui Titulescu.
