În tezaurul de carte veche pe care l-a adăpostit biserica voievodală „Sf. Nicolae” din Șcheii Brașovului s-a aflat acest volum, o cronică în limba germană gotică, care are 618 pagini, la care se adaugă primele 26 file, (negăsite, dar cu referire la ele) care indică titlul cărții. Doar la final se specifică „s-a tipărit la Nurenberg prin Johan Lanszenberger, în tipografia lui Johann Sihmachers, în anul 1603.”
„Lucrarea prezentată a fost dedicată împlinirii celor 416 ani de când Mihai Viteazul suportă moartea martirică pe Câmpia Turzii, la mai puțin timp după ce își văzuse visul cu ochii Moldova, Muntenia și Transilvania unite într-un singur stat”.
Cartea este o cronică impresionantă, acoperă 901 pagini cu text prezentat alternativ: o pagină cu textul în limba germană gotică – fotografiat, iar traducerea ei în limba română, arhaică, pe pagina alăturată. Cronica redă evenimente petrecute în tot spațiul romano – german (spațiul ungar, austriac, românesc, german și Italian) începând cu anul 1452 cu victoria lui Huniade, cu referiri la perioada cuprinsă între anii 1395 – 1441, cu insistențe pe perioada lui Mihai Viteazul. Pr. Prof. Dr. Oltean leagă interesul pe care românii din Șcheii l – au avut pentru Mihai Viteazul și prezintă documente păstrate în arhiva istorică a Muzeului din Șchei.
Prima referire este la primul popas al marelui voievod în Ținutul Bârsei la 20 oct. 1599, venind prin pasul de pe Valea Buzăului, cu scopul de a lupta cu secuii nemultumiți de politica batoreștilor. Este primit cu daruri, participă la slujba din biserica Sf. Nicolae, ctitorită și de tatăl și fratele său.
Al doilea popas brașovean are loc după victoria de la Șelimbăr, intrarea triumfală în Alba Iulia. Este primit de oficialităti în frunte cu judele brașovean Valentin Hircher, emite acte de danie și privilegii pentru brașoveni și convoacă Dieta Transilvaniei la Casa Sfatului, între 12 și 15 martie 1600. La fel de bine primit este si după fulgerătoarea călătorie în Moldova dovedindu-și „pohta ce – a pohtit”.
Nu același lucru se petrece după înfrângerea suferită la 18 septembrie 1600. Brașovul nu îl mai primeste și la 1 octombrie, trecând pe la Timiș, își stabileste tabăra la Prejmer cu aproximativ 16.000 de oșteni.
Preotul prof. dr. Vasile Oltean, în Cuvântul înainte, care precede prezentarea volumului, subliniază și argumentează păstrarea imaginii și urmele adânci lăsate de Mihai Viteazul în spațiul brașovean
Țesături cu chipul său, modelul căciulii sale purtate de un grup care aparține junilor brasoveni, dar mai ales fresca de pe unul din peretele bisericii Sf Nicolae, care imortaliza intrarea voievodului în Alba Iulia. Fresca, în timp a dispărut, dar în februarie anul 1940 preoți din Ținutul Bucegi iau inițiativa de a realiza o frescă care să aibă în central ei pe domnitorul Mihai Viteazul la Muzeul Etnografic Regional, în sala Sfatului din Brașov, și înaintează un memoriu în acest sens rezidentului regal. Memoriul este semnat de aproximativ 50 de preoți din ținut. Nominalizez pe cei din unități administrativ teritoriale care apartin județului Covasna: pr. Aurel Negrescu – Întorsura Buzăului, pr. Nicolae Frateș – Dobârlău, pr.Nistor Fillip din Barcani, pr.Liviu Rusan – Sita Buzăului.
Cronica prezintă, în graiul evului mediu, numeroase fapte ale lui Mihai Viteazul.
Redau câteva: „… Și pentru ca pe viitor pomenitul Michael Voievod aceste ale Cardinalului rele practice să prevină, el a adunat cam 30.000 de oameni, cu ei pe 18 octombrie din Valahia a pornit la Brașov, unde el, pe 19 zise cu bine a ajuns, pe acesta cu forța a luat și ca pe o trecere gândită împotriva polonilor, pentru ca aceștia să nu-i poată da prea ușor ajutor Cardinalului, după nevoi a ocupat. Acolo 7 zile întregi liniștit a stat, pe secui cu…. asigurarea păstrării libertăților lor, de partea și sub supunerea lui a adus, după care cu întreaga oaste, alături de secui și sași laolaltă cu 18 tunuri mari și mici asupra Herman (Sibiu) s-a îndreptat.”
Înainte de bătălie Mihai Viteazul transmite Cardinalului că nu a venit să verse sânge de creștin „… ci să lase alianța cu turcul necredincios care va fi paguba întregii creștinătăți. Însă pentru că Cardinalul aceasta a refuzat ,… s-a hotărît, o bătălie să dea”.
Se știe de răsunătoarea victorie „care s – a petrecut la Hermannstadt pe 28 octombrie și a ținut de la ora 9, până la ora 2 după prânz, ce a fost 5 ore, încât Cardinalul până la ultimul a fost răpus”.
„După care de mai multe ori pomenitul Voievod cu ai săi valahi către Alba Iulia s-a îndreptat, iar lui conducerea și locuitorii orașului, domnește la o întreagă milă de drum înainte au venit, pe el cu mare reverență au primit și la Alba Iulia au condus, unde, ca în toate orașele, drept semn de mare victorie multe salve de bucurie au fost trase.”
Sunt prezentate și alte fapte din spațiul amintit … „de un autor necunoscut, dar maniera în care prezintă evenimentele, complexitatea lor, exactitatea și, mai ales competența de a le surprinde cu autenticitate dovedesc că prezentările sunt făcute de un martor ocular implicat și apropiat autorităților timpului” – pr. prof. dr. Vasile Oltean.
Volumul are în încheiere numeroase litografii care înfățișează fie personajele vremii, fie hărți cu orașele asediate sau locuri deschise în care s au purtat bătălii.
Documentele care au stat la baza completării prezentei cronici sunt multe și provin din arhivele statului, parohiale, muzee, volume și lucrări diverse, indicate pe parcursul lecturării sale. Din punctual meu de vedere această lucrare amplă se adresează în egală măsură istoricilor, profesorilor, dar și publicului larg și nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă școlară.
Volumul este îngrijit de Pr. Prof. Dr. Vasile Oltean
Traducerea de Prof. Hans Butmăloiu
Apare cu binecuvântarea ÎPS Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului/Editura Andreiana – Sibiu, 2019
Prof. ing. Maria Peligrad
Președinte Fundația Mihai Viteazul
