John-Ion Banu-Muscel, candidat independent la alegerile prezidențiale, vine în fața alegătorilor cu un proiect în care ”vocea poporului este dominantă”.
Într-un interviu acordat AGERPRES, Banu-Muscel, stabilit de mulți ani în SUA, spune că în cazul în care va câștiga alegerile prezidențiale va renunța la cetățenia americană pentru a-și arăta ”totala sa dedicare poporului român”.
El vrea să redea ‘vocea Parlamentului’, întrucât consideră că, în prezent, Legislativul este dominat de Guvern, și în acest sens susține ‘o acțiune cetățenească legislativă’ în care propune ca ‘Guvernul să fie validat numai cu 33% din votul direct al populației’. De asemenea, Banu-Muscel propune ca Avocatul Poporului să fie ales prin vot direct și nu numit.
În planul politicii externe, acesta consideră că dialogul axat pe diplomație este principala direcție pe care România trebuie să o urmeze și, de asemenea, se angajează ca viitor președinte să fie un liant între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană.
Referitor la suspendarea programului Visa Waiver în cazul României, Banu-Muscel afirmă că decizia nu este o pedeapsă a SUA pentru țara noastră, ci doar o măsură temporară, și propune ca, până la eliminarea definitivă a vizelor pentru Statele Unite, partea americană să reducă taxa pentru acordarea acesteia în cazul cetățenilor români.
Acesta susține un model de economie socialist-capitalistă, cu beneficii pentru stat și cetățean.
În planul alocării de fonduri suplimentare pentru Apărare, el consideră că bugetul în acest domeniu trebuie ‘redus drastic’, dar după o prealabilă consultare cu responsabilii în materie.
AGERPRES: Domnule John-Ion Banu-Muscel, de ce candidați la alegerile rezidențiale din luna mai? Este a doua intrare în cursa pentru prezidențiale după cea din 2019, când scorul pe care l-ați înregistrat nu a fost unul pe care îl așteptați, ați reușit să obțineți 0,30% din voturile valabil exprimate. Ce v-a determinat să reintrați în cursa electorală ca independent?
John-Ion Banu-Muscel: Haideți să începem cu ultima parte, respectiv că nu mă așteptam la scorul acela. Nu cred că a fost un scor chiar atât de rău, considerând faptul că acea campanie a fost ca și inexistentă. După părerea mea, a fost o joacă, nu din cauza pandemiei, din cauza oricăror altor feluri în care era limitat accesul nostru la publicitate și așa mai departe. Consider că să iau chiar și acei 0,33% a fost o victorie pentru mine, având în vedere că nu eram cunoscut, era prima dată, deci nu o consider deloc o înfrângere.
În ceea ce privește candidatura de acum… Haideți să începem cu adevăratul motiv, cu faptul că la sfârșitul anului trecut nu am candidat, deși inițial am vrut să candidez. În urma unei decizii pragmatice, unei decizii a evaluării șanselor mele, din cauza unei inechități financiare puternice, prin faptul că ceilalți candidați sunt finanțați de Guvern cu banii poporului, evident, Guvernul nu are bani, el administrează banii poporul lui, mi-am dat seama că șansele mele sunt destul de reduse să fac o diferență și atunci m-am retras. Însă acum mă prevalez în primul rând de dreptul democratic al fiecărui cetățean de a alege și de a fi ales. Vreau foarte mult ca această candidatură a mea să fie o alternativă pentru cetățenii României, în această încercare, să spunem așa, de a se păstra democrația. Pentru că eu consider că alegerea unui președinte din cadrul administrației guvernamentale, la ora actuală, ar fi un drum spre dictatură totală, nu guvernamentală, totală. Pentru că Guvernul va avea și pâinea, și untul, și cuțitul, și atunci se poate ajunge din nou la o dictatură pe care noi am mai avut-o. Asta este ideea. Când șansele, când drepturile cetățenilor sunt limitate, atunci la ce te aștepți? Deci de aceea eu consider că acum este o altă posibilitate, o altă oportunitate, mai bine zis, pentru cetățenii României să evite această distrugere a pluralismului politic, în primul rând, pentru că asta va duce la finanțarea inechitabilă a partidelor, duce la distrugerea echității politice. Pluralismul politic este baza democrației, nu? Acestea sunt motivele pentru care candidez, pe lângă faptul că eu sunt pentru națiune, pentru ca România să existe.
AGERPRES: Ați scris recent pe pagina dumneavoastră de socializare că, trăind de peste 40 de ani în Statele Unite ale Americii, ați învățat nu doar ce înseamnă democrația funcțională, dar și cât de mult contează caracterul unui lider într-un moment de cumpănă istorică. Ce fel de președinte veți fi pentru România? Cum vă va ajuta experiența americană?
John-Ion Banu-Muscel: Într-un cuvânt spus, cred că mă va ajuta foarte mult pentru a schimba percepția pe care cetățenii României o au pentru conducătorii lor. O percepție care s-a degradat foarte mult de-a lungul anilor, din cauza, să spunem așa, poziției pe care, sau mai bine zis prerogativelor pe care președintele și le-a arogat. Eu, însă, nu vreau să fiu neapărat președintele țării, eu vreau să fiu conducătorul României, nu administratorul ei. Eu vreau ca prin prerogativele pe care le am să aduc în fața poporului propuneri, proiecte care să schimbe, să arate noua direcție a politicii noastre, a locului pe care noi vrem să-l avem în Uniunea Europeană, evident și în NATO, dar, în primul rând, cum vrem să arate societatea noastră. Deci, eu voi conduce țara numai prin vocea poporului. Voi propune, este responsabilitatea și onoarea lor să accepte propunerile mele.
AGERPRES: Ce loc considerați acasă, România sau SUA? Cât la sută sunteți român și cât american?
John-Ion Banu-Muscel: Sunt 100% român. Nu există…unde te naști, copilăria, unde am avut prima educație, categoric că este primul lucru pe care eu îl consider. Întotdeauna am spus și mențin – orice emigrant, muncitor emigrant, parte din diaspora, este nimic altceva decât un fel de copil adoptat. Și el întotdeauna își va aduce nu numai aminte, va dori să fie cu părinții nativi. Nu am niciun fel de, să spunem, regrete că am emigrat. Nu am nimic să reproșez Statelor Unite, Guvernului, de fapt Constituției Statelor Unite. Nu contează Guvernul, contează Constituția. M-au primit cu brațele deschise, să spunem, deși nu le-a păsat, ei acceptă pe oricine. Deci, ca să răspund la asta, întotdeauna consider România acasă.
Citește continuarea interviului aici.
