Asociația Română de Psihiatrie şi Psihoterapie (ARPP), în calitate de organism reprezentativ naţional al medicilor specialişti psihiatri din România, membră a EPA (Asociaţia Europeană de Psihiatrie) şi a WPA (World Psychiatric Association) aduce următoarele precizări în contextul discuțiilor publice recente pe subiectul conducerii sub influența substanțelor psihoactive.
Asemenea Asociației Europene de Psihiatrie și altor organizații profesionale similare, revine ARPP rolul important de a reaminti necesitatea unei poziții echilibrate privind problema pacienților aflați sub tratament psihofarmacologic și capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, luând în considerare atât necesitatea tratamentului medical, cât și siguranța publică.
La momentul actual, legislația în vigoare privind conducerea autovehiculelor nu permite diferențierea persoanelor care utilizează adecvat medicația psihiatrică, conform prescripției medicale, de persoanele care abuzează de droguri ilicite sau de medicamente (precum benzodiazepine, metadonă, metilfenidat). Astfel, pacienții cu tulburări psihice aflați în tratament se pot confrunta cu stigmatizarea din cauza restricțiilor legate de șofat. Deși aceste restricții sunt menite să asigure siguranța rutieră, prin lipsa de adaptare la populațiile diferite și ignorarea recomandărilor științifice internaționale, pot avea efecte psihologice și sociale negative asupra pacienților. Astfel, pacienții aflați în tratament psihofarmacologic pot fi percepuți ca fiind mai puțin responsabili, consecința fiind discriminarea în diverse aspecte sociale, chiar și atunci când aceștia respectă întocmai recomandările medicale. Imposibilitatea de a beneficia de dreptul de a conduce poate limita accesul pacienților la locul de muncă, la educație, la îndeplinirea rolului în familie și alte activități esențiale, afectând calitatea vieții. Drept urmare, prezentarea la medicul specialist și aderența la recomandările medicale pot fi afectate, într-un moment în care recomandările internaționale sunt ca politicile și strategiile de sănătate mintale să beneficieze de cât mai multă atenție și dezvoltare.
Deoarece tratamentul psihofarmacologic poate avea reacții clinice variate la aceleași concentrații, subliniem importanța evaluării individuale a fiecărui pacient ce s-ar putea afla într-o situație de risc. În timp ce responsabilitatea medicală este de a informa clar pacientul asupra posibilității efectelor secundare ale medicației care ar putea afecta abilitatea de a șofa, de a evalua manifestările clinice ce pot să apară, în special în primele zile de tratament sau la ajustarea dozelor și de a oferi alternative terapeutice în caz de necesitate, semnalăm importantul rol pe care îl are șoferul în a îndeplini diligențele necesare, șoferul fiind responsabil să ia decizii informate și să prioritizeze siguranța proprie și a celorlați participanți la trafic.
În 2012, Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și Dependenței de Droguri (EMCDDA) a publicat cel mai amplu studiu asupra fenomenului conducerii sub influența alcoolului, medicamentelor și drogurilor, studiu efectuat pe analiza testelor de salivă sau sânge de la 50 000 de șoferi din 13 țări europene. Rezultatele acestui studiu au fost:
– Teste pozitive înregistrate: 3.48% alcool, 1.9% droguri ilegale, 1.36% medicamente, combinații de droguri sau medicamente 0.39% și combinații de alcool și droguri sau medicamente 0.37%
– O noapte de deprivare de somn cauzează o afectare a capacității de a conduce echivalentă cu o concentrație a alcoolului în sânge de 0.8 g/l
– O concentrație a tetrahidrocanabinolului (THC) în sânge de 2 ng / ml cauzează o afectare similară cu o concentrație de 0.5 g/l alcool în sânge și proiectul a stabilit un prag de detectare pentru THC de 1 ng/ml.
– Niciunul din aparatele folosite pentru detectarea rapidă, în stardă a prezenței substanțelor în salivă nu a atins procentul de minim 80% sensibilitate, specificitate și acuratețe pentru toate substanțele controlate.
– „În ceea ce privește conducerea sub influența medicamentelor, o limită legală pentru pacienții aflați sub tratament pe termen lung este inadecvată; sancțiunile ar trebui să se bazeze pe gradul de afectare.”, ceea ce reflectă o abordare diferită în gestionarea riscurilor asociate conducerii sub influența medicamentelor față de cea actuală din România.
Determinarea gradului de influențare a capacității de a conduce implică evaluarea modului în care o substanță afectează capacitatea fizică și psihică a unei persoane și nu doar simpla prezență a unei substanțe în organism (relevată prin determinări calitative). Astfel, determinarea strict calitativă poate duce la sancționarea pacienților responsabili, care respectă tratamentul recomandat și nu sunt influențați de medicația pe care o urmează, ceea ce este inechitabil și descurajează adresabilitatea la medic și complianța la tratamentul adecvat.
Atragem atenția că, potrivit unui document oficial al Directoratului General pentru Mobilitate și Transport al Uniunii Europene (2022, p. 10), spre deosebire de aparatele folosite pentru detectarea rapidă a concentrației alcoolului în aerul expirat, “nu există standarde internaționale sau europene privind aparatele de screening pentru droguri. Nu sunt aprobate specificații pentru aceste aparate nici de către OIML (Organizația Internațională de Metrologie Legală), nici de către Comitetul European pentru Standardizare”. În aceste condiții, deciziile naționale privind calibrarea acestor aparate trebuie să aibă loc în mod transparent și cu consultarea tuturor specialiștilor implicați.
Este absolut necesară abordarea politicilor de sănătate mintală, care să vină în întâmpinarea medicilor din specialitatea psihiatrie și a pacienților cu afecțiuni psihiatrice și reevaluarea reglementărilor privind conducerea autovehiculelor, conform cu rigorile științifice actuale. Pentru a reduce stigmatizarea, sunt esențiale campaniile de informare, care să explice natura și necesitatea tratamentelor psihiatrice, dar și riscurile și beneficiile medicației.
Elaborarea ghidurilor naționale aliniate cu cele internaționale este crucială pentru asigurarea unei îngrijiri de calitate, sigure și standardizate în România. Ghidurile naționale ar servi ca un instrument de referință pentru educarea și formarea continuă a medicilor și ar ajuta la uniformizarea cunoștințelor și competențelor în rândul profesioniștilor din sănătate mentală. Acest demers ar îmbunătăți semnificativ gestionarea tratamentelor psihofarmacologice și siguranța rutieră, contribuind astfel la bunăstarea pacienților și la protejarea publicului larg.
Considerăm ca neproductivă și extrem de periculoasă actuala situație în care subiecte sensibile și necesitând un nivel înalt de specializare și cunoaștere medicale au fost simplificate până la trivializare și au devenit elemente de presiune în contextul campaniei electorale și a goanei după rating a mijloacelor mass-media. Există un pericol real ca măsuri rezultate din necunoaștere sau reacții emoționale privind subiectul drogurilor să creeze situații în care persoane nevinovate sunt condamnate și stigmatizate sau să determine apariția unor probleme și mai mari decât cele pe care dorim să le rezolvăm.
Reamintim, pe această cale, că Asociația Română de Psihiatrie şi Psihoterapie a remis, în urmă cu un an, un document în 10 puncte, care prezenta soluțiile specialiștilor psihiatri ai ARPP la problemele legate de fenomenul drogurilor în România (anexat). ARPP susține poziția colegilor, medici legiști, referitor la analiza cantitativă și a examenului clinic pentru obiectivarea statusului de influență a substanțelor și speră, în continuare, într-o schimbare de abordare a factorilor cu putere de decizie din România, precum și includerea punctului de vedere medical în chestiuni care țin de sănătatea somatică și mintală a populației.
European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, Gier, H., Pilgerstorfer, M., Schulze, H. et al., Driving under the influence of drugs, alcohol and medicines in Europe – Findings from the DRUID project, European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, 2012
