Roxana Anghel și Ioana Vrînceanu au avut azi momentul de vârf al carierei, au urcat pe podiumul olimpic după o cursă grea în dublu rame.
”Da, putem să spunem că este un vis împlinit am muncit mult pentru această medalie. Părea imposibilă acum două luni, dar am avut niște antrenamente grele pot să spun și se pare că concursul a fost al nostru și am reușit să câștigăm o medalie
A fost o cursă bună, nici nu știu cum să o descriu acum. Am reușit să plecăm mai bine ca data trecută și am reușit să ne facem treaba noastră, nu a celorlalte echipe și asta am făcut până la final. Nu am tras în funcție de celelalte echipe. Nu am stat să ne uităm după ele. Domnul Antonio Colamonici ne-a și spus să fim calme și să lăsăm barca să tragă pentru noi. Nu să tragem noi pentru barcă.
După medaliile de ieri atmosfera a rămas la fel, noi am încercat să rămânem concentrate pentru că știam că mai avem treabă, mai avem și mâine o cursă. I-am felicitat pe toți cei care au tras, dar am încercat să stăm cât mai departe de ei și să rămânem concentrate pe ce avem de făcut. Acum trebuie să ne refacem puțin, după care o să ieșim la antrenament cu colegele noastre pentru cursa de mâine. Nu promitem nimic pentru mâine, ne dorim doar să facem o cursă foarte bună să facem cursa noastră. Ne luăm energia din această medalie.
Nu știu dacă olandezele sunt chiar invincibile, anul trecut la campionatul european le-am bătut și am scos și un record european atunci. Așa a fost să fie acum, să fie medalia lor și argintul să fie a noastră. Nu sunt invincibile, probabil că anul acesta se va schimba clasamentul”, spune Ioana Vrînceanu.
”Eu în primul rând vreau să îi mulțumesc Ioanei, vreau să mulțumesc părinților mei, antrenorilor, doamnei Elisabeta Lipă, domnului antrenor Sorin Băhnărel care a fost foarte aproape de noi. Pentru că se văd doar momentele fericite, dar în spate sunt multe momente grele în care nu ne regăsim o lovitură, sau nu avem antrenamente bune. Am avut și certuri, dar domnul Băhnărel a știut mereu cum să ne întărească. A știut că putem face o echipă bună împreună.
Am simțit tribuna de la 1000 m, la niciun alt concurs nu a fost tribună atât de lungă. De obicei tribuna este pe ultimii 250 m acum de la 1000 m lumea începea să țipe să urle dar nu ne-am lăsat deconcentrate de acest lucru. Am știut că pe ultimii metri avem de urcat. Le mulțumim tuturor care au fost alături de noi pentru că la fiecare colț de tribună era câte un steag al României. Le mulțumim mult pentru că ne susțin indiferent de rezultat. I-am văzut după cursă pentru că în timpul cursei nu scoatem capul din barcă. Chiar dacă Ioana pare că se uită după adversari, este doar felul ei de a atrage.
Medalia olimpică nu se compară cu nicio altă medalie, este un sentiment unic chiar dacă este argint am simțit o ca fiind aur și că am fi cele mai bune din lume.
Anul trecut la mondiale noi am avut și niște probleme medicale, se știe, și chiar dacă ne-au bătut acolo noi n-am făcut cea mai bună cursă. Acum am demonstrat că ne-au bătut din noroc cele din Australia!”, confirmă Roxana Anghel.
Argintul strălucește pentru ele precum aurul pe care îl așteaptă mâine în barca de 8+1.
