Potrivit datelor INS publicate luni, în primele 6 luni din acest an s-au născut puțin peste 85.000 de copii, față de cei aproape 98.000 câți veneau pe lume în primele 6 luni din anul trecut.
Numărul căsătoriilor a fost și el în ușoară scădere, ceea ce ne spune că politicile pro-nataliste de până acum sunt puțin eficiente.
Din cauza natalității slabe, a fertilității reduse dar și a migrației consistente, structura pe grupe mari de vârstă a populaţiei va continua să se modifice, în sensul reducerii numărului şi ponderii tinerilor şi a populaţiei adulte în paralel cu creşterea numărului şi ponderii populaţiei vârstnice.
În ultimii 15 ani populaţia rezidentă de sub 15 ani a scăzut de la 3,8 milioane de tineri la 3,05 milioane. Începând cu anul 2015, generaţiile scăzute din punct de vedere numeric, născute după anul 2000, au intrat în segmentul fertil al populaţiei. Acestea vor reprezenta peste 50% din populaţia feminină de vârstă fertilă după anul 2030.
În aceste condiţii – menţinerea scăzută atât a segmentului fertil al populaţiei cât şi al fertilităţii, sub nivelul de înlocuire a generaţiilor – populaţia tânără de 0-14 ani va cunoaşte o scădere semnificativă în perioada 2015-2060, în varianta medie, de la 3,05 milioane la 1,7 milioane persoane, iar ponderea populaţiei rezidente de 0-14 ani în total populaţie va scădea de la 15,5% în anul 2015 la 12,9% în anul 2060.
Judeţele din regiunea Nord-Est (Bacău, Neamţ, Suceava şi Vaslui) şi din Nord-Vest (Bistriţa-Năsăud, Sălaj) se vor menţine şi în anul 2060 în topul judeţelor ”tinere” cu ponderile cele mai mari ale populaţiei rezidente tinere (de peste 16,0%). Judeţele Dâmboviţa, Gorj şi municipiul Bucureşti se vor remarca cu ponderile cele mai mici ale populaţiei rezidente tinere (de sub 10,0%).
De prisos să mai amintim că acest recul demografic va avea consecințe din cele mai serioase, începând cu numărul de profesori necesari pentru a pregăti un contingent aflat la jumătate față de acum, până la presiunile din zona pensiei publice.
