Proiectul „Tabăra din satul meu” (TSM) a ajuns în perioada 18-20 august și în Parohia Văleni, Protopopiatul Făgăraș, județul Brașov. Un grup de 29 de copii din satul brașovean au participat la diverse activități și au avut parte de nenumărate suprize din partea organizatorilor, Asociația „Doamna Maria Brâncoveanu” a Bisericii „Sfântul Nicolae” din Făgăraș.
„Tabăra din satul meu” este un proiect providențial, demarat de oameni frumoși la suflet și vizionari în educație pentru copiii din mediul rural, în vederea corelării timpului liber cu jocul, mișcarea fizică, comunicarea, distracția, dezvoltarea abilităților, dezvoltarea spiritului de echipă, toate așezate pe plaja bucuriei și sub umbrela comuniunii.
În perioada vacanței cuvântul cheie este libertate și se desfășoară adesea în concedii, excursii, drumeții, camping-uri sau tabere. Unii copii merg în vacanță cu părinții lor, alții însă nu. Prin conceptul „Tabăra din satul meu”, dacă nu poți merge în tabără, vine tabăra la tine, într-un mod cu totul și cu totul special, fără costuri; din contră, cu multe daruri și surprize de natură spirituală și materială. Și ar mai fi un lucru, foarte important: taberele au și rolul de a-i aduna pe copii și tineri în jurul Bisericii, și a suda legătura lor cu preotul paroh, respectiv comunitatea.
Acest proiect este derulat în Țara Făgărașului de Asociația „Doamna Maria Brâncoveanu” a Bisericii „Sfântul Nicolae” din Făgăraș. Tabăra de la Văleni a fost a patra din cele cinci programate și a avut 29 de participanți, care s-au bucurat de cele mai frumoase experiențe și jocuri ale vieții lor. Din cadrul Asociației au participat părintele Ionuț Paroș și doamna preoteasă Natalia Corlean coordonatori, părintele Marius Corlean specialist la atelierul de tir cu arcul, însoțiți de 11 voluntari, dintre care trei sunt crescuți în Parohia Văleni.
„NOI”
Voluntarii TSM au oferit copiilor dragoste necondiționată, muncă temeinică, implicare, zâmbete largi și sincere, daruri inestimabile, îmbrățișări călduroase, dăruire impecabilă din sufletele lor curate. Le-au arătat atenția cuvenită, descoperindu-le tuturor că timpul liber poate fi petrecut și altfel, că în jur avem lucruri valoroase și că emoțiile sunt mai presus de lucrurile palpabile și tendințe. Am remarcat la ei că voluntariatul nu se face individual, ci luat ca un tot, și nu se măsoară în tabere, ci în reușitele lor.
Și copiii au primit totul, de la ei! De la încredere și până la coagularea întregii echipe, de la ascultare la adunare, de la ajutor la dăruire… Schimbarea în bine a fost vizibilă, prin faptul că în prima zi nici nu se priveau, le era rușine, iar la sfârșit se îmbrățișau la orice moment de izbândă, sărind în brațele celuilalt de bucurie.
Structura sufletească a copilului are mult altruism în ea, dar acesta trebuie alimentat mereu; dacă nu, dispare. Acum am văzut reînnodându-se dragostea pentru ceilalți indiferent de vârstă, locație, situație sau context.
Am văzut zâmbete unice, lacrimi de bucurie, acte de altruism total, frumusețea chipului curat și cascade de îmbrățișări și cuvinte curate. Dar numai după ce au prins firul adevărului ca poveste, după multa răbdare, deschidere, înțelegere și ascultare din partea voluntarilor.
Societatea actuală, după cum spunea și părintele Ionuț Paroș în cuvântul său la deschiderea taberei, este așa de disparată pentru că se acționează într-un mod egoist, individual. Repararea vine prin acești copii care trebuie să înțeleagă că reușita înseamnă să colaborăm unul cu celălalt, încă de la vârste fragede. Iar sub streașina Bisericii acest lucru se poate face în chip minunat.
Tabăra a urmărit acest lucru. Eu, tu, el s-au transformat în NOI, prin bucuriile multe ce au venit, de cele mai multe ori din lucrurile simple. Treizeci de caractere aduse în fața adevărului și tratate cu iubire, respect, înțelegere, corectare constructivă, joc, dans, ritm, educație nonformală și orientare au devenit, în numai trei zile, NOI.
„Tabăra din inima mea”
Pot spune din toată inima că a fost o experiență memorabilă pentru toți cei implicați, proiectul reușind foarte ușor să-și depășească obiectivele propuse, drept pentru care dăm slavă lui Dumnezeu!
Așadar, pot spune la final, cu bucurie și mulțumire, că „Tabăra din satul meu” a devenit Tabăra din inima mea, și va rămâne mereu așa! Le mulțumim tuturor organizatorilor, voluntarilor și celor care au sprijinit acest proiect! Iar participanților le dorim ca tot ce-au învățat, simțit și trăit aici, să-i ajute în viață, spre binele întregii comunități.
Autor: pr. Claudiu Popa
