Foto: Adevarul.
Săptămâna trecută, Ministerul Culturii a anunțat că artista Irina Rimes a fost desemnată ambasador onorific al Zilei Constantin Brâncuşi 2020. Subiectul a stârnit un val de critici și de reacții din partea oamenilor de cultură, a politicienilor și a opiniei publice.
Deputatul USR Allen Coliban sare în apărarea artistei Irina Rimes, condamnând reacțiile colegilor parlamentari: „bullying-ul și defăimarea la care a fost supusă artista în ultima săptămînă, inclusiv de către colegi parlamentari, sunt lucruri cu care eu nu sunt de acord și pe care ar trebui cu toţii să le condamnăm public”, scrie Coliban pe pagina sa de Facebook.
„Ca tactică de marketing cultural, numirea Irinei Rimes și-a atins scopul: în ultimele zile, s-a vorbit despre genialul sculptor român mai mult decât în tot restul anului. Irina Rimes recunoaște sincer că nu știe ”dacă este cea mai potrivită persoană”, dar cert este că desemnarea ei a făcut să crească interesul tinerilor pentru opera și viața sculptorului român.
Astăzi celebrăm Ziua națională Constantin Brâncuși, la 144 de ani de la nașterea sa. Sculptorul născut în Hobița a fost un țăran român genial și rebel, cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. „Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure” spunea sculptorul Henry Moore în 1937.
A plecat pe jos din România la Paris în 1904, a dus o viață simplă, a protestat față de ocupația nazistă, a marcat istoria artei universale prin lucrări extraordinare, apreciate mai mult în străinătate. A primit numeroase solicitări de a deveni cetățean francez, dar a acceptat cetățenia țării în care și-a petrecut cea mai mare parte din viață abia în 1952, după refuzuri categorice de a fi reprimit în țara sa natală.
De asemenea, autorităţile acelor vremuri au refuzat să primească moştenirea pe care Brâncuşi a dorit să o lase României: toate lucrările sale nevândute şi uneltele. Aşa se face că, din cele peste 200 de lucrări ale sale, foarte puţine se află în ţară (la Târgu-Jiu, Craiova, Buzău şi Bucureşti), majoritatea dintre ele putând fi admirate în cele mai mari muzee şi colecţii din lume.
Revenind la discuția despre ambasadorul onorific Irina Rimes, bullying-ul și defăimarea la care a fost supusă artista în ultima săptămînă, inclusiv de către colegi parlamentari, sunt lucruri cu care eu nu sunt de acord și pe care ar trebui cu toţii să le condamnăm public.
Dincolo de asta, aş adresa o întrebare tuturor celor care s-au exprimat pe subiectul ”Brâncuși – Rimes” în ultima săptămână: îi preocupă, cel puţin la fel de mult, starea în care se află astăzi puţinele lucrări ale lui Brâncuși din țară? În această privinţă, voi solicita Ministerului Culturii un raport asupra stării operelor lui Brâncuși aflate în administrarea statului român și voi face toate demersurile necesare pentru corecta conservare şi valorificare a acestora.
Din păcate, nu puțini sunt cei care arată cu degetul nu doar către Irina Rimes, ci către întreaga Generație Z, pe care artista o reprezintă. Dacă în locul Irinei ar fi fost un om de cultură – de exemplu, Andrei Pleșu – probabil că mesajele despre Brâncuși n-ar fi ajuns la tineri. Eu cred că este doar o altă formă de manifestare a unei percepții total greșite asupra acestei generații, pe care nu reușim să o înțelegem. M-aș bucura să renunțăm la a-i eticheta pe acești tineri și să creăm, în schimb, punți pentru a stopa acest conflict inutil între generații.
Constantin Brâncuşi spunea: „Eu am vrut să înalţ totul dincolo de pământ. Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar şi pentru cei orbi. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată”. Dacă Brâncuși voia să ne ofere bucurie prin arta sa, de unde toată această încrâncenare? Ne pierdem în discuții sterile, în loc să marcăm Ziua Constantin Brâncuși prin bucurie”, conchide Allen Coliban în postarea sa.
