Platformele de comerț electronic, precum Vinted, OLX, Facebook Marketplace sau eMag, reprezintă astăzi canale accesibile și eficiente pentru vânzarea bunurilor personale, notează legalbadger.org. Cu toate acestea, utilizarea acestor platforme ridică o întrebare din perspectivă fiscală: când trece o astfel de activitate din sfera tranzacțiilor ocazionale în cea a activităților comerciale supuse impozitării?
Potrivit, legalbadger.org, expansiunea rapidă a comerțului online, cât și apariția acestor platforme online a creat necesitatea clarificării cadrului juridic și fiscal aplicabil acestor tranzacții. În România, reglementările aplicabile în domeniul comerțului electronic sunt stabilite printr-un ansamblu de acte normative, printre care se numără:
- Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, care reglementează furnizarea de servicii prin mijloace electronice;
- Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, ce stabilește regulile de desfășurare a activităților comerciale;
- Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), care reglementează obligațiile fiscale aferente veniturilor obținute din activități economice;
- Codul civil (Legea nr. 287/2009), care definește raporturile juridice între părțile implicate în astfel de tranzacții.
Aceste reglementări conturează limita dintre activitatea de vânzare ocazională și cea de activitate comercială, determinând momentul în care utilizatorii platformelor online devin persoane impozabile și trebuie să îndeplinească obligațiile fiscale aferente veniturilor obținute. În continuare, este necesar să analizăm criteriile de diferențiere dintre vânzarea ocazională și activitatea economică, precum și implicațiile fiscale ale acestora.
Vânzarea ocazională se referă la tranzacțiile realizate sporadic, prin care o persoană fizică își valorifică bunurile personale, fără a urmări obținerea unui profit sistematic sau desfășurarea unei activități economice organizate. Conform poziției exprimate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), astfel de tranzacții nu sunt considerate activități comerciale și, în consecință, nu intră sub incidența regimului fiscal specific activităților economice.
Fundamentul legal al acestei interpretări este prevăzut în Codul fiscal, art. 62 lit. m), care stabilește că veniturile obținute din transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile din patrimoniul personal nu sunt supuse impozitului pe venit, cu excepția câștigurilor din transferul titlurilor de valoare și/sau aurului de investiții și a celor provenite din transferul proprietăților imobiliare, reglementate distinct la Capitolul IX al Codului fiscal.
Cu toate acestea, transformarea unei vânzări ocazionale într-o activitate economică impozabilă este determinată de caracterul de continuitate al tranzacțiilor desfășurate. Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul fiscal, o activitate este considerată economică dacă implică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale cu scopul de a obține venituri în mod constant. Prin urmare, odată ce tranzacțiile devin recurente, se creează premisa calificării acestora drept activitate comercială, cu toate obligațiile fiscale aferente.
Veniturile care prezintă caracter de continuitate sunt cele obținute dintr-o activitate economică regulată, desfășurată cu intenția de a genera profit pe o perioadă extinsă de timp. Deși legislația fiscală nu oferă o definiție exactă a conceptului de „continuitate”, calificarea unei activități de vânzare online ca fiind activitate comercială poate fi determinată prin analiza unor criterii relevante.
Printre aspectele care pot indica faptul că o persoană desfășoară o activitate economică organizată și constantă se numără:
- intenția clară de a obține venituri în mod sistematic;
- frecvența și regularitatea tranzacțiilor efectuate;
- natura bunurilor vândute, diferența dintre bunurile personale și cele achiziționate special în scopul revânzării;
- volumul vânzărilor și cifra de afaceri generată;
- organizarea activității într-un mod specific activităților comerciale, cum ar fi gestionarea unui stoc, utilizarea unor strategii de promovare sau păstrarea unor evidențe contabile.
Vânzarea online poate fi considerată activitate comercială atunci când îndeplinește aceste criterii. Spre exemplu, o persoană care achiziționează în mod constant bunuri cu scopul de a le revinde pe platforme digitale sau care produce și comercializează produse în mod recurent poate fi încadrată drept operator economic, fiind astfel supusă obligațiilor fiscale.
În lipsa unei definiții precise în legislație, aplicarea acestui concept poate genera incertitudine juridică, atât pentru contribuabili, cât și pentru autoritățile fiscale. Astfel, instituirea unei reglementări clare a sintagmei „venituri cu caracter de continuitate” ar contribui la prevenirea abuzurilor și la asigurarea unui cadru fiscal predictibil pentru comercianții din mediul online.
În absența unei definiții legale explicite privind veniturile cu caracter de continuitate, interpretarea dispozițiilor fiscale permite concluzia că, odată ce activitatea de vânzare online îndeplinește criteriile unei activități comerciale, persoana fizică are obligația legală de a se înregistra fiscal și de a respecta reglementările aplicabile comerțului. Acest demers implică o serie de etape administrative și obligații fiscale.
Conform O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, orice persoană care desfășoară activități economice în mod independent trebuie să fie înregistrată și autorizată. În acest sens, persoanele fizice pot opta pentru una dintre următoarele forme juridice:
- Persoană Fizică Autorizată (PFA);
- Întreprindere Individuală (II);
- Întreprindere Familială (IF).
Procedura de înregistrare se realizează la Oficiul Registrului Comerțului, în conformitate cu Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului. Ulterior înregistrării la Registrul Comerțului, persoana fizică trebuie să obțină un cod de identificare fiscală de la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Acest pas este necesar pentru declararea veniturilor, precum și pentru plata impozitelor și a contribuțiilor sociale aferente activității economice desfășurate.
Odată înregistrată fiscal, persoana care desfășoară activități comerciale online trebuie să respecte regimul fiscal și contabil aplicabil formei juridice alese.
Persoanele fizice care desfășoară activități comerciale online au obligația de a respecta regimul contabil aplicabil formei juridice sub care activează. Aceasta presupune ținerea evidenței contabile fie în partidă simplă, fie în partidă dublă, în funcție de structura organizatorică și de nivelul veniturilor realizate. De asemenea, sunt necesare depunerea declarațiilor fiscale, precum Declarația unică pentru PFA, plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, precum și emiterea de facturi pentru fiecare tranzacție efectuată.
Pe lângă obligațiile fiscale, comercianții care vând produse prin intermediul platformelor online trebuie să respecte dispozițiile O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, precum și prevederile Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic. Aceste acte normative impun obligația furnizării unor informații complete și corecte referitoare la produsele și serviciile comercializate, respectarea dreptului de retragere al consumatorilor, precum și asigurarea protecției datelor personale ale clienților.
Nerespectarea obligațiilor fiscale și comerciale poate atrage sancțiuni severe, incluzând amenzi contravenționale, obligația de plată retroactivă a impozitelor și contribuțiilor restante, aplicarea de dobânzi și penalități de întârziere, iar în situații grave, faptele pot intra sub incidența legislației penale privind evaziunea fiscală.
Distincția dintre vânzarea ocazională și activitatea comercială desfășurată în mediul online este fundamentală pentru determinarea obligațiilor fiscale. Vânzarea unor bunuri personale, precum a unor haine sau accesorii, nu generează, în mod obișnuit, obligații de înregistrare fiscală și de plată a impozitelor. În schimb, desfășurarea unei activități economice regulate, caracterizată prin continuitate și scop lucrativ, atrage aplicabilitatea reglementărilor legale și fiscale incidente.
Sursa, legalbadger.org
