Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, proiectul de modificare a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic care prevede, între altele, acordarea de despăgubiri victimelor atacurilor urşilor şi mistreţilor.
Proiectul prevede modificarea noţiunii de „vânătoare” şi „vânător”, instituirea în sarcina administratorului faunei cinegetice a obligaţiei de a stabili modelul-cadru al acordului de colaborare între gestionarul fondului cinegetic şi unităţile administrativ-teritoriale.
Alte prevederi se referă la modificarea modalităţii de acordare a despăgubirilor acordate pentru pagubele şi/sau daunele produse de către exemplarele de faună de interes cinegetic, acordarea de despăgubiri şi daune morale pentru persoanele fizice victime ale faunei cinegetice, în caz de răniri sau deces, precum şi exceptarea de la incriminarea ca infracţiune în cazul vânătorii de urgenţă prin folosirea luminii farurilor sau dispozitivelor luminoase, în situaţiile în care se recoltează exemplare din specia de mistreţ pentru prevenirea pagubelor sau pentru combaterea pestei porcine.
Astfel, vânătoarea este acţiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca scop capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, printre care mistreţii şi urşii, aflate în stare de libertate. Nu constituie acţiune de vânătoare capturarea autorizată a exemplarelor din speciile de interes cinegetic în scop ştiinţific, urmată de eliberarea acestora, precum şi îndepărtarea sau imobilizarea animalelor care ameninţă viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau integritatea bunurilor acestora ori imobilizarea animalelor a căror viaţă ori integritate corporală este pusă în pericol, în urma unei intervenţii umane realizate cu orice mijloace legale de protecţie şi imobilizare, de către personalul autorizat al Ministerului Afacerilor Interne în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Vânătorul este definit ca persoană fizică, membră a unei organizaţii vânătoreşti gestionare de faună cinegetică, posesoare a unui permis de vânătoare, care ocroteşte, îngrijeşte şi extrage fauna cinegetică în condiţiile legii.
Deputaţii au mai stabilit că administratorul pentru protecţia faunei de interes cinegetic şi în domeniul vânătorii acordă nivel de intervenţie şi prevenţie anual, pentru prevenirea pagubelor şi accidentelor la speciile din anexa nr. 2, printre care se află şi urşii. Nivelul prevenţiei se aprobă până cel târziu pe data de 15 mai a fiecărui an.
De asemenea, administratorul faunei cinegetice stabileşte modelul-cadru al acordului de colaborare între gestionarul fondului cinegetic şi unităţile administrativ-teritoriale de pe raza fondului cinegetic. Acest acord-cadru conţine în mod obligatoriu prevederi clare de colaborare şi informare periodică a unităţilor administrativ-teritoriale de către gestionari cu privire la obligaţiile ce-i revin privind evaluarea populaţiilor din speciile de mamifere prevăzute în anexa nr.2, în care se află şi urşii, realizarea cotei de recoltă, asigurarea hranei complementare, acţiunile de îndepărtare a faunei cinegetice la solicitarea utilizatorului terenurilor agricole, cât şi asupra situaţiilor în care se pot produce pagube proprietarilor de terenuri agricole sau animale domestice.
„Gestionarii fondului cinegetic, cu excepţia regiilor publice de stat, care au în gestiune fonduri cinegetice, pot face, de comun acord, schimb de gestiuni ori cesionări de contracte de gestionare către alţi gestionari licenţiaţi, cu avizul administratorului fondului cinegetic naţional”, mai prevede proiectul adoptat.
De asemenea, pentru pagubele şi/sau daunele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexele nr. 1 şi 2, se acordă despăgubiri.
Gestionarii fondurilor cinegetice care intervin în baza derogării acordate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în vederea relocării unui exemplar din speciile de faună cuprinse în anexa nr.2, între care se află şi urşii, vor primi despăgubiri ce vor fi suportate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. Dacă există un protocol interinstituţional cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, plata se poate face şi prin intermediul consiliului judeţean. Modalitatea de calcul a despăgubirilor se va stabili prin hotărâre a Guvernului.
În cazul atacurilor exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr.1 şi 2, între care se află mistreţii şi urşii, soldate cu rănirea/decesul unei persoane fizice, se vor acorda victimei despăgubiri de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi/sau de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu, care vor acoperi cheltuielile de spitalizare, cheltuielile de înmormântare, veniturile nete nerealizate în perioada în care victima a fost în incapacitate temporară de muncă, de la momentul producerii incidentului, precum şi daune morale. Daunele morale vor fi proporţionale cu zilele de inactivitate raportate la salariul în plată avut. În cazul în care victima nu este salariată se va acorda o sumă proporţională cu echivalentul salariului minim pe economie obţinut de o persoană în activitate.
Constituie infracţiune utilizarea, pentru tirul pe timp de noapte, a dispozitivelor de ochire care funcţionează pe principiul laser, a sistemelor de ochire pe timp de noapte cuprinzând convertizoare sau amplificatoare electronice de lumină reziduală, a dispozitivelor de vedere în infraroşu şi a dispozitivelor cu termoviziune, cu excepţia utilizării dispozitivelor de iluminare a ţintelor pentru vânarea speciilor mistreţ, şacal şi vulpe, cu derogare de la autoritatea publică centrală care răspunde de mediu.
