Interzicerea rețelelor sociale pentru adolescenți este, pentru mulți părinți, o reacție la anxietatea legată de siguranță și sănătatea mintală a copiilor, însă această decizie spune mai multe despre dinamica din familie decât despre tehnologie, explică psihologul Radu Leca. Potrivit acestuia, interdicția funcționează ca o strategie de control într-un mediu perceput ca imprevizibil, dar poate genera conflicte de rol între părintele-protector și adolescentul care își caută apartenența socială, notează tvrinfo.ro.
Cum privesc părinții interzicerea rețelelor sociale și ce înseamnă, la nivel de psihologie socială, ideea de „interdicție”?
Pentru mulți părinți, interzicerea rețelelor devine un răspuns la anxietatea legată de siguranță, performanță școlară și sănătate mintală, iar această reacție se leagă de nevoia de control într-un mediu perceput drept imprevizibil.
În familie, controlul funcționează ca strategie de reducere a stresului: când lumea digitală pare greu de înțeles, regulile dure creează senzația de ordine. În același timp, interdicția activează și dinamici de identitate: părintele se vede ca protector, adolescentul se vede ca explorator social, iar conflictul devine despre roluri, nu doar despre ecrane.
În plan social, părinții își raportează deciziile la normele grupului: „ce fac ceilalți părinți”, „ce spune școala”, „ce se discută la știri”. Când discursul public accentuează pericolele, crește suportul pentru interzicere, deoarece frica are efect de contagiune și uniformizează opiniile.
Când discursul public accentuează competențele digitale și autonomia, scade suportul pentru interzicere și crește suportul pentru reguli negociate.
Citește continuarea articolului, aici.
