Prof. Dr. Mihai Daniel Niță, cadru didactic la Universitatea Transilvania din Brașov, a utilizat imaginile din programul satelitar Corona, gestionat de CIA, pentru spionaj, în perioada Războiului Rece, pentru a analiza dinamica suprafețelor împădurite din România, la începutul anilor 60.
Astfel, a obținut în premieră o imagine reală a pădurilor din acele vremuri și a putut observa care a fost evoluția lor în țara noastră. Mihai Niță este profesor, cadru didactic la Facultatea de Silvicultură și exploatări forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, și printre interesele sale de cercetare se regăsește istoria pădurilor din Estul Europei.
Astfel că și-a propus să afle cât mai multe și chiar să realizeze o hartă a pădurilor din România, așa cum existau ele în urmă cu 60 de ani. De aproximativ cinci ani lucrează la un proiect care analizează dinamica zonelor forestiere din România, de la începutul anilor 60 până în zilele noastre, folosind imagini satelitare. La prima vedere, pare un proiect facil, dar lipsa informațiilor din perioada 1960-1970 a fost cea care a dat ideea unui proiect unic în lume: prelucrarea pe suprafețe mari a imaginilor din programul satelitar Corona, utilizat de CIA în spionaj, în timpul Războiului Rece. Aceste capturi erau singurele surse pentru o imagine cât mai clară și concludentă a zonelor forestiere din România.
Folosit exclusiv pentru spionaj, proiectul de sateliți Corona a strâns în perioada anilor 1960-1970 nu mai puțin de 850.000 de imagini care au fost declasificate abia în 1995. Imaginile Corona sunt unice si de o rezoluție impresionantă – 2 metri/pixel. Chiar și pentru standardele zilelor noastre această rezoluție concurează cu imaginile Google Earth, însă din cauza distorsiunilor și specificațiilor acestora, puține persoane au reușit până acum să le analizeze pe suprafețe întinse.
Ceea ce a făcut însă Mihai Niță este revoluționar pentru istoria forestieră din România și din întreaga lume: a îmbinat diverse tehnologii de procesare de imagini de tip computer-vision cu tehnologii privind realitatea augmentată și astfel a reușit să reconstruiască 3D zonele forestiere istorice din România. Procesul nu a fost deloc unul facil. A impus mai bine de cinci ani de muncă și analiză a datelor rezultate. Astfel a reușit să afle ceea ce nicio carte și nicio hartă a anilor 60 nu menționau: întro perioadă de câțiva ani, o jumătate de milion de hectare (aproximativ 8% din suprafața împădurită a țării) au fost despădurite de companiile mixte românosovietice SOVROM, sub paravanul plăților compensatorii daunelor de război.
Practic, efectele războiului au fost identificate și transpuse spațial și temporal în mod real și obiectiv. În perioada comunistă nu au existat astfel de relatări, ba mai mult, informațiile au fost cenzurate. Astfel că niciodată nu s-a știut cu adevărat cât de
afectate au fost pădurile din România de acea activitate. Pentru asta era nevoie de o imagine de sus, pentru a analiza comparativ suprafețele forestiere, și singura sursă de imagini pentru acea perioadă erau sateliții de spionaj ai CIA, iar mai apoi a fost nevoie de ani de muncă și pricepere de utilizare a noilor tehnologii pentru a face o analiză clară. Între timp, în România, suprafețele distruse atunci au fost recuperate prin eforturi mari ale corpului silvic din acea vreme, atât prin activități de împădurire
cât și prin lucrări de corectarea torenților.
Momentul surprins de imaginile din anii `60 reprezintă un punct de cotitură în dezvoltarea pădurilor românești. Date fiind efectele ulterioare (de ex. intensificarea viiturilor torențiale, eroziunea versanților) cauzate de suprafețele mari afectate de despăduriri, managementul pădurilor în România a urmat după anii 70 calea sustenabilității. Analizele comparative dintre imaginile spion istorice și imaginile satelitare din zilele noastre au scos la iveală efectele benefice ale acestui tip de management: reducerea de până la 4 ori a suprafețelor afectate de tăieri rase,
promovarea pădurilor naturale în detrimentul plantațiilor, dar mai ales creșterea suprafeței ocupate de vegetație forestieră cu aproximativ 10-12%.
Ideea de a utiliza imaginile unor sateliți folosiți exclusiv pentru spionaj, pentru a crea o hartă în timp a zonelor forestiere și a realiza analize în domeniul forestier le-a atras atenția și jurnaliștilor de la The New York Times care la începutul săptămânii au dedicat un articol și o analiză amplă acestui proiect.
(https://www.nytimes.com/2021/01/05/science/corona-satellites-environment.html)
Proiectul Prof. Dr. Mihai Niță a fost finanțat printr-o bursă Fulbright în Statele Unite ale Americii, și alături de el au lucrat și Dr. Cătălina Munteanu, de la Universitatea din Humboldt – Berlin, Prof. Dr. Volker Radeloff de la Universitatea Madison – Wisconsin, Dr. Garik Gutman din cadrul NASA și Prof. Dr. Ioan Vasile Abrudan din cadrul Universității Transilvania din Brașov.
