30 DE ANI CU 30 DE VEDETE RADIO: Ep11. Dan Kulcsar, Radio Brașov / Leo Papp, Radio Unu

La 30 de ani de la apariția celor două posturi de radio în Brașov, Radio Brașov și Radio Unu, publicația noastră vă prezintă, în exclusivitate, o serie de interviuri cu pionierii radioului brașovean.

Altă dată concurenți, azi mulți dintre ei prieteni și colegi, aceștia sunt oamenii pe care i-ați primit în casele voastre, care v-au dăruit cea mai frumoasă muzică și v-au ținut conectați la toate evenimentele importante ale ultimilor 30 de ani.

Pe unii dintre ei îi mai puteți auzi și azi la Radio Brașov sau alte posturi de radio și televiziune din Brașov, din România sau chiar de afară (da, avem și așa ceva). Alții s-au despărțit de radio și au ales alt drum în viață, fără a uita niciodată experiența anilor de pionierat în radio.

Azi îi avem ca invitați pe Dan Kulcsar – Radio Brașov și Leo Papp – Radio Unu.

Dan Kulcsar – Radio Brașov

Foto. Dan Kulcsar

Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?

Povestea a început în 2005 atunci când după terminarea facultății, bazandu-mă pe faptul că Dan Ciocoiu (colegul de la postul “frate” mai mic, Radio Făgăraș) îmi spusese la un moment dat cum că aș avea ceva “voce de radio” am trimis câte un email spre toate posturile locale de radio din Brașov. Întâmplarea a făcut ca singurul care a răspuns să fie Marius Savu (la vremea aceea, director de programe la Radio Special) care m-a și invitat la o discuție.

Două zile mai târziu, puneam pe masă un proiect de emisiune inspirat din celebrul Midnight Caller și Jack Killian. Marius l-a dat elegant la o parte și mi-a spus: Uită-l! De mâine începi emisia “la perete”, înveți meserie după care intri pe post.

Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?

Am început la Radio Special, un post de radio cu un format minunat, după care au fost 6 ani de Radio Brașov cu o buclă scurtă pe la rețeaua Mix FM în redacția de știri.

Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?

Radioul s-a maturizat mult. Tehnologia este alta și piața radiourilor diferită și ea. În 2005 când am început eu să fac radio concuram cu 4 posturi locale, 7 ani mai târziu vorbeam deja despre 16 frecvențe locale, iar acum sunt sute de mii de radio-uri online care suflă puternic în ceafa radiourilor din FM. Cred că diferența o face în continuare seriozitatea, inteligența și spontaneitatea omului din spatele microfonului. Și respectul pentru oamenii de la celalalt capăt al undei. Nu e o meserie în care să îți poți permite să livrezi orice atunci când deschizi microfonul, doar pentru că se întâmplă să fii tu cel care ocupă scaunul din studio.

Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?

Eram niște mici, poate mult spus vedete locale, dar precis persoane cunoscute. Îmi aduc cu drag aminte despre momentele în care intram în magazine sau benzinării după emisie, iar în momentul în care deschideam gura, oamenii de după tejghea mă întrebau: Nu vă suparăți, vă seamănă foarte tare vocea cu a cuiva de la Radio Brașov. Vi s-a mai spus? Era măgulitor, dar și o responsabilitate care nu putea fi ignorată. Chiar și acum, după mai bine de 10 ani de când am pus “ghetele de radio” în cui mă întâlnesc cu oameni care îmi spun că mă stiu de atunci, știu nume de emisiuni, subiecte de discuții pe radio, etc.

Citeste și:  Anul 2024, marcat de provocări semnificative care au influenţat direct piaţa muncii

Acum cred că e o idee mai greu, concurența e mai mare, iar numele cu expunere publică online concurează temeinic cu cei din studiourile de radio. Dincolo de farmecul recunoașterii publice cred că responsabilitatea purtării acesteia trebuie să rămână.

Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?

Grea întrebare. Cred că pasiunea, umorul, seriozitatea și un dram de noroc la momentul potrivit.

Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați facut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?

Au fost, sigur că da. Din păcate, atunci când aspectele administrative presează creativitatea echipelor care trebuie să livreze zilnic conținut bun, apar și gânduri de genul acesta. Din fericire, de fiecare dată a învins echipa și pasiunea pentru radio. În cele din urmă, după mulți ani în meseria asta cred că e important, de asemenea, să știi când să te retragi.

Care sunt provocările din spatele microfonului?

Oho, cât de mult am putea vorbi pe subiectul ăsta. Cred că cea mai mare e aceea de a-ți lăsa viața personală la ușa studioului. Vocea este cea care ne trădează stările mai mult decât mimica sau gestica. Oamenii simt imediat o voce tristă sau abătută, iar motivul pentru care ascultă radioul nu este acesta. Energia bună, dinamică și zâmbetul trebuie să treacă mereu unda, indiferent dacă sufletește tu ești bine sau nu prea.

Apoi conținutul! E atât de mult conținut în jur. Ce aleg să spun pe radio? Cum aleg? Cum o spun? Mai sunt și situațiile limită! Cade curentul și nu cuplează alimentarea de rezervă, ce spun când revin pe post? Se blochează calculatorul de emisie și nu mai pot da drumul muzicii, cum țin oamenii în priza până cineva va rezolva problema asta în paralel?

Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Pasiune, pasiune, pasiune! Dacă nu îl ai pe cel puțin unul dintre cele trei, atunci este posibil să nu te potrivești cu meseria asta.

Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?

Mulți au spus atunci când a apărut televiziunea că radioul clasic va muri. Până la urmă, cine să mai fie interesat să asculte doar muzică și voce atunci când alternativa poate fi să aibă și imagine la televizor? Uite că nu s-a întâmplat. Apoi au apărut radiourile online. Din nou s-a spus că bătrânelul din FM va muri. Tot nu s-a întâmplat. Cred că “secretul” pentru viitorul radioului clasic va fi adaptarea le vremurile în care trăim, la cunoașterea ascultătorului căruia ne adresăm, coerența în programe și atitudine și extrem de important, cunoașterea concurenței.

Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?

Cred foarte tare că radioul este o meserie de vocație și pasiune. Nu știi dacă le ai înainte să-l începi, însă dacă nu le descoperi la scurtă vreme după ce ai început, e bine să te mai gândești o dată! Radio nu înseamnă doar un job și atât. Dacă la alte locuri de muncă, îți permiți să mai ai și zile nu foarte bune, aici vocea scoate la iveală orice, iar ascultătorul te simte și reacționează, uneori instant. Alternativa e atât de simplă, iar penalizarea la îndemână, schimbarea frecvenței. Altminteri, este o meserie atât de frumoasă încât te “virusează” pe vecie. Până la urmă uite cum după atâția ani, vorbim la fel de “viu” despre radio. Spunea ieri, colegul (uite, vezi? Încă-I spun coleg chiar dacă nu mai lucrăm de atâția ani împreună) Ionuț Costin și spunea bine: “Băi, toți avem un soi de țăcăneală de “radio” care nu ne mai trece niciodată!”

Citeste și:  Reducerea deficitului, marea provocare a noului guvern

Dan Kulcsar – 7 ani la Radio Brașov, actualmente “corporatist”, nu mai face radio însă, din când în când, își potolește dorul cu prezentari la evenimentele care au un format despre care crede că este fain și o cauză în care crede.

***

Leo Papp – Radio Unu

Foto. Leo Papp

Ce amintire vă leagă de prima experiență în fața microfonului? Cum a început totul?

Aș putea spune că am fost „aruncat în gura leului”. Septembrie 1993, un alt post de radio cu spațiul alocat pe frecvența 68.24MHz nu adusese casetele pentru emisie, eu responsabil cu învârtitul acestora, la sugestia directorului de stație, Domnul Mastan, a trebuit să acopar spațiul de la șapte la nouă. Îmi aduc aminte că am prezentat un colaj de piese care să spună o poveste, și de acolo povestea a rămas.

Care sunt posturile de radio la care ați lucrat în Brașov sau în alte locuri?

Radio Unu FM și Radio Pro FM în Brașov.

Cum s-a schimbat radioul în toți acești 30 de ani?

Radioul nu cred că s-a schimbat în ceea ce privește publicul deservit sau motivul economic, însă tehnologia, bat-o vina, nu doar a ușurat la început munca prezentatorilor, dar în timp, i-a și înlocuit fizic prin folosirea sistemelor automate tot mai performante. Progresul a scos partea umană, interacțiunea dintre public și prezentator, și a lăsat doar un zgomot în eter.

Cum era perceput atunci omul de radio de către publicul brașovean? Dar în prezent?

Nu știu cum e perceput acum omul de radio, multe lucruri s-au schimbat, știu doar că eu eram nerăbdător să merg la radio să ajut la o reclamă sau o emisiune. Se simțea acea efervescență că eram unul din cei ce contribuiau, ca echipa, nu doar la informarea publicului, dar și la buna sa dispoziție printr-o gamă foarte variată de emisiuni.

Citeste și:  Ceață și risc de polei pe drumurile din nouă județe

Care sunt principalele calități ce au contribuit la formarea dumneavoastră ca om de radio?

Nu știu care sunt calitățile care au contribuit sau dacă, cred că totul pleacă de la cei „șapte ani de acasă” și apoi mai e nevoie de un fler, fior, aplecare, spuneți-i cum vreți, către vorbitul în microfon. Dacă după trei emisii încă există trac, și simți că ai obosit puternic, atunci asta nu e chemarea ta.

Au fost momente de cumpănă când v-ați gândit să renunțați şi să faceți altceva? Dacă nu ați renunțat de ce ați făcut-o? Dacă ați renunțat, care a fost cauza?

Eu am crezut la un moment dat că o să ies la pensie din radio, chiar am și visat asta, dar nu a fost să fie. Ne apropiam vertiginos de cumpăna dintre milenii și lucrurile nu mergeau deloc bine. Economia, după aproape zece ani de libertate, se lasă așteptată în a începe să duduie și era o oarecare vânzoleală în mass-media, se vindea, se cumpărau licențe, și poate cel mai rău era că începuse centralizarea spre capitală. Nu am avut momente de cumpănă, știam de ce sunt în stare, eram doar în expectativă, am prins un tren din mers, s-a ivit o oportunitate să o iau de la zero și nu am ezitat.

Foto. Puiu Leder & Leo Papp

Care sunt provocările din spatele microfonului?

Microfonul ESTE provocarea, când să vorbești, ce să spui și poate cel mai important cum. În emisie aveam o ușă care separa ciclopul de studioul propriu-zis și mereu îmi ziceam că orice problemă aș fi avut în ziua aceea sau stare de spirit, în momentul în care treceam de acea ușă lăsam „bagajul” afară pentru că în emisie trebuie să „transpire” ce e mai bun.

Dacă ar fi să caracterizați jurnalismul de radio în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Dinamic, creativ, entuziast.

Cum apreciați ceea ce se întâmplă acum în radioul românesc și ce șanse credeți că are în viitor?

Nu sunt eu în măsură să apreciez asta, cred însă că radioul a fost, este și va fi formator de opinie, direcția o dau cele câteva care sunt în topul audiențelor. O a patra putere în stat constă în oameni informați echidistant, la timp și netrunchiat.

Ce recomandări aveți pentru actuala sau viitoarele generații de oameni de radio/jurnaliști?

Cred că e important pentru un om de radio să fie „citit”, să înțeleagă și să interpreteze corect ce se întâmplă în jur, să nu fie influențabil, dar să fie imparțial în prezentarea informațiilor.

Leo nu mai lucrează în radio. S-a mutat de mulți ani în Palm Beach (da, exact acela) și are propria firmă de suport tehnic pentru rețele de calculatoare.

30 de ani de radio în Brașov! Un proiect BrasovStiri.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.