Primarul Allen Coliban a dat ieri o declarație de presă cu privire la ordonanța de urgență adoptată ieri de guvern, referitoare la intervențiile împotriva urșilor.
Potrivit actului normativ, în cadrul fiecărei unități administrativ teritoriale se va constitui o echipă de intervenție imediată, condusă de primar sau de viceprimar. Aceștia vor decide, în baza expertizei profesionale, asupra modului de intervenție imediată care poate fi de trei tipuri: alungarea, tranchilizarea și relocarea, eutanasierea sau împușcarea ursului.
Potrivit primarului Allen Coliban, ordonanța nu rezolvă cu adevărat problema interacțiunii dintre om și urs în comunitățile din România:
– avem nevoie de măsuri urgente pentru a interveni și pentru a preveni interacțiunea dintre om și urs, producerea de pagube materiale și pierderea de vieți omenești. Suntem datori să ne protejăm comunitățile;
– OUG-ul nu face decât să paseze niște responsabilități care reveneau Statului Român, prin Ministerul Mediului, către o celulă de criză formată din primar, vânător, medic și jandarm. Deși la nivelul administrației centrale se face referire la „expertiza profesională” care va sta la baza deciziilor, mă îndoiesc că vom găsi la nivelul tuturor comunităților locale gradul de competență necesar în gestionarea situațiilor urgente provocate de urși. OUG vorbește despre o stratificare a măsurilor și a gradului de risc, însă felul în care este definit acest risc lasă loc la mult prea multe interpretări subiective.
– cel mai grav lucru este că pasăm o responsabilitate primarilor, fără a le oferi instrumentele necesare-OUG-ul nu vine cu soluții pentru reducerea riscului, cu o strategie la nivel național, în care să detalieze, să explice și să implementeze (inclusiv prin alocări financiare) metodele de prevenție: metodele moderne de monitorizare prin GPS, care permit alertarea cu mult înainte de a ajunge ursul în zona locuită, folosirea eficientă a gardurilor electrificate, metode automate de alungare șamd;
– OUG se concentrează pe îndepărtarea urșilor prin diverse mijloace pe care atâtea instituții de la nivel central nu au reușit să le identifice, pe tranchilizare și relocare, mai ales că nimeni nu vrea să primească acești urșii problematici, ce ar trebui relocați
– În realitate, soluția pe care se concentrează de fapt, practic, acest act normativ este extragerea prin eutanasiere sau împușcare a urșilor.- acest act normativ ar trebui completat cu o procedură detaliată și explicită, astfel încât soluția să fie una unitară, la nivelul întregii țări, iar deciziile să se ia la nivelul unei zone mai largi, nu pentru fiecare localitate în parte.
